Relația Banca Centrală - bănci comerciale în contextul economiei de piață

Cap 1. Sistemul bancar în contextul economiei de piaţă

Tranziţia la economia de piaţă reprezintă un proces amplu şi complex, multidimensional Sistemul bancar al unei ţări reprezintă coloana vertebrală financiară a economie de piaţă.

1.1 Reforma şi evoluţia sistemului bancar românesc după 1989

Restructurarea sistemului bancar reclamă restaurarea laturii comerciale a activităţii băncilor, dar implică şi restaurarea criteriilor financiare de eficienţă şi de returnare normală a creditului.

Elementele principale care trebuie luate în calcul pentru a se realiza transformările instituţionale la care sistemul financiar-bancar este supus sunt următoarele:

-stabilirea unui sistem legislativ coerent şi stabil pentru sectorul bancar, potrivit cu noile schimbări din economie;

-crearea unei bănci centrale independente şi dezvoltarea unui sistem bancar privat şi diversificat şi atragerea investiţiilor străine în sistemul bancar;

-instituirea unui sistem contabil adecvat specificului bancar care să reflecte realist situaţia financiară a entităţii bancare în cauză, să poată identifica în mod corect profitul şi pierderile;

-constituirea unor centre şi institute de pregătire profesională a angajaţilor din sectorul bancar şi fructificare asistenţei tehnice din străinătate.

Reforma sistemul bancar a început la sfârşitul anului 1990, prin adoptarea unui sistem bancar pe două niveluri bazat pe principiul universalităţii băncilor: Banca Naţională a României, ca bancă centrală şi băncile comerciale. Prin reorganizarea BNR, acesta şi-a intrat în sarcinile sale fireşti de bancă centrală, cu următoarele funcţii : emisiune monetară; asigurarea stabilităţii monetare; administrarea rezervelor valutare ale ţării; urmăria executarii balanţei de plăţi externe; supravegherea activităţii bancare.

Pe lângă faptul că sa urmărit crearea unui sistem bancar cu o structură instituţională adecvată mecanismelor pieţei, sa consiserat că sunt necesare şi unele schimbării în activitatea bancară: modificarea condiţiilor de creditare; îmbunătăţirea sistemului de decontări; sporirea ofertei de bunuri şi servicii la nivelul cererii potenţiale; reducerea mijloacelor băneşti acumulate pe căi ilicite; reducerea investiţiilor neproductive; întărirea rolului şi funcţiilor controlului bancar.

Obiectivul principal al reformei sistemului bancar românesc este crearea unui sistem bancar modern, alineat standardelor internaţionale, care are menirea de a contribui direct la dezvoltarea şi stabilitatea economiei. Acest obiectiv poate fi realizat numai printr-o bună corelare între activitatea concentrată a Băncii Naţionale a României şi a băncilor comerciale.

Se poate vorbi despre o creştere şi dezvoltare a activităţii bancare, imediat după 1989, la începutul perioadei de tranziţie. În activitatea bancară din România s-au produs o serie de schimbări majore:

1. Banca Naţională a României a fost reorganizată

Adoptarea legii privind statutul Băncii Naţionale, modificată ulterior prin Legea101/1998, oferă acesteia autonomia faţă de puterea executivă, astfel: are personalitate juridică; este unicul organ de emisiune, elaborează şi răspunde de aplicarea politicii monetare, valutare, de credit, de plată; răspunde de autorizarea, supravegherea prudenţială a societăţilor bancare şi urmărirea executării balanţei de plăţi externe; este organ consultativ în procesul elaborării actelor normative ale autorităţilor publice ce privesc politica monetară, regimul valutar, activitatea bancară şi datoria publică; pentru menţinerea circulaţiei băneşti la nivelul corespunzător, B.N.R. asigură legătura dintre dimensiunile creditului şi volumul masei monetare în circulaţie.

2. Crearea Băncii Comerciale Române care a preluat acivităţile comerciale ale B.N.R..

3. Fostele bănci specializate ale statului pe baza Hotărârii Guvernului au fost transformate în bănci comerciale, având posibilitatea efectuării, tuturor operaţiunilor bancare, excluzând impedimentul pus de specializarea sectorială avută anterior.

4. Au fost înfiinţate bănci cu capital privat autohton şi străin precum şi sucursale ale unor bănci străine.

Reorganizarea sistemului bancar se află încă într-un stadiu mediu, dar care este suficient totuşi pentru a ocupa o poziţie importantă în procesul de restructurare. Chiar dacă acesta este mai avansat decât în celelalte ramuri ale economiei necesită totuşi o dezvoltare sub aspectul calităţii în scopul perfecţionării structurilor de operare şi modernizării activităţilor precum şi a implementării de noi produse şi servicii bancare.

Legea bancară nr.33/1991 arată că “societăţile bancare sunt persoane juridice al căror obiect principal de activitate îl constituie atragerea de fonduri de la persoane juridice şi fizice sub formă de depozite sau instrumente negociabile, plătibile la vedere sau la termen, precum şi acordarea de credite.”

Într-o economie de piaţă, sistemul bancar îşi asumă funcţia de atragere şi concentare a economiilor societăţii şi de mobilizare a acestora prin procesul de creditare spre cele mai eficiente investiţii. Pornind de la ideea că în economia de piaţă indicatorul ce reflectă eficienţa activităţii bancare este profitul realizat, băncile în perioada de tranziţie îşi stabilesc obiectivele şi îşi organizează activitatea urmărind atragerea unui număr cât mai mare de clienţi, pentru a le asigura realizarea obiectivului propus.