Riscurile pe care și le asumă BancPost la acordarea creditelor

CAPITOLUL 1 - RISCURILE ÎN ACTIVITATEA BANCARĂ

1.1. Definirea şi identificarea riscurilor

Orice organizaţie cu profil economic sau financiar se conduce după un statut propriu, care consfinţeste sfera de activitate şi care, în mod direct, îi defineşte personalitatea şi specificul afacerilor de care se ocupă. Aceste organizaţii şi instituţii au ceva specific, dar au şi ceva comun, şi acest “ceva” comun este obiectivul de a-şi finaliza acţiunile proprii cu profit.

În această categorie intră şi băncile, activitatea lor specifică constând în atragerea de disponibilităţi de pe piaţă, care, împreună cu capitalul propriu, să fie plasate în afaceri profitabile. Aceasta presupune că băncile vor fi în măsură să asigure preţul resurselor atrase de pe piaţă, cheltuielile de funcţionare proprii şi să obţină şi un profit convenabil.

Orice activitate bancară comportă un risc. De aceea, riscul există permanent, el însoţeşte ca o umbră toate afacerile băncii şi se produce sau nu, în funcţie de condiţiile care i se crează. Riscul bancar este probabilitatea ca într-o tranzacţie să nu se obţină profitul aşteptat şi chiar să apară o pierdere.

Activitatea de zi cu zi într-o bancă, mai ales în perioada de tranziţie economică dură, se caracterizează prin existenţa unor riscuri. Aceasta nu înseamnă că automat se pot rezolva pierderile generate de ele. Trebuie să fie identificate, să fie cunoscute şi utilizate instrumente, tehnici şi metode specifice de diminuare şi/sau evitare a influenţei lor negative asupra activităţii bancare.

“Băncile comerciale sunt instituţii concepute funcţional pentru gestionarea riscurilor. Acest adevăr, care a căpătat valenţe profunde în experienţa economiilor de piaţă din ultimii ani, pe măsură ce fenomenul globalizării redimensionează mediul de afaceri şi relaţiile internaţionale, impune băncilor româneşti adaptări comportamentale în consecinţă.”

Riscul are un impact deosebit asupra valorii instituţiei bancare, atât sub forma pierderilor directe suportate, cât şi prin efectele induse asupra clienţilor, personalului, partenerilor etc. Sintetic, “riscul poate fi definit ca fiind posibilitatea de producere a unui eveniment cu consecinţe adverse pentru bancă şi, în acest sens, expunerea la risc reprezintă valoarea actuală a tuturor pierderilor sau cheltuielilor suplimentare pe care le suportă sau pe care le-ar suporta instituţia bancară” .

În domeniul bancar, riscul trebuie privit ca un conglomerat sau complex de riscuri, adesea interdependente, având cauze comune sau producerea unui tip de risc generând un lanţ de alte riscuri.

“Riscul poate avea un impact considerabil asupra valorii băncii, atât un impact de sine (de regulă sub forma pierderilor directe suportate), cât şi un impact indus cauzat de efectele asupra clientelei şi autorităţii băncii” .

Riscul bancar se poate spune că este un fenomen care apare pe parcursul derulării operaţiunilor bancare şi care provoacă efecte negative asupra activităţilor respective, prin deteriorarea calităţii afacerilor, diminuarea profitului sau chiar înregistrarea de pierderi, afectarea funcţionalităţii băncii. Riscul bancar poate fi provocat în interiorul băncii de către clienţi sau din cauza mediului concurenţial extern.

În activitatea de conducere şi supraveghere a riscului bancar, se recomandă folosirea unei metodologii care include mai multe etape, respectiv identificarea, asumarea şi transferul riscului. Unele riscuri sunt evidente pentru oricine, altele nu pot fi identificate, indiferent de măsurile de precauţie luate, până la declanşarea lor şi provocarea de pierderi în activităţile respective. În aceste condiţii, se recomandă o maximă atenţie pentru identificarea oricarui risc posibil, în vederea limitării la maximum a riscurilor neidentificate.

Munca de identificare a riscurilor devine foarte importantă într-o societate bancară, în sensul că aceasta trebuie “să pornească de la principalele sale linii de activitate, respectiv de la strategia pe care o va adopta” . Orice nou produs sau serviciu presupune şi o nouă procedură în depistarea şi anticiparea noilor riscuri accidentale, pentru a se obţine cele mai bune metode de tratare a acestora. Identificarea riscurilor, precum şi localizarea lor constituie prima etapa de gestionare globală a riscurilor, în cadrul ei trebuind determinate riscurile asociate fiecărui tip de produs şi serviciu bancar. Astfel identificate riscurile asociate, este necesară elaborarea unor scenarii posibile pentru a putea determina frecvenţa şi amplitudinea fiecărui tip de risc asociat. După ce riscurile au fost identificate pe fiecare tip de produs şi serviciu bancar, este necesară schiţarea unei imagini agregate a influenţei factorilor de risc.

Metodologiile de identificare a riscurilor, precum şi de evaluare a lor pot să asigure o estimare efectivă, eficientă, a profilului de risc pentru toate unităţile societăţii bancare, precum şi pe ansamblul său.

Identificarea riscului presupune şi o bună pregătire a celor care lucrează în toate departamentele băncii, atât pentru a cunoaşte condiţiile, evenimentele, stările care pot conduce la apariţia unor riscuri specifice fiecărui sector unde managementul bancar acţionează, cât şi metodele şi tehnicile specifice pentru identificarea şi monitorizarea fiecarui tip de risc.

Cunoaşterea tuturor evenimentelor precedente din propria bancă sau alte bănci, care au condus la apariţia unor riscuri cu repercursiuni grave asupra băncii în general sau asupra unor activităţi şi servicii bancare, depinde în exclusivitate de managementul fiecareia