Rolul băncilor centrale în crizele bancare

CAPITOLUL I

Organizarea si functionarea Bancilor Centrale

I.1. Sistemul bancar din România

Primele dovezi ale desfasurarii unei activitati bancare pe teritoriul României au fost descoperite între anii 1786-1855 , reprezentând 55 de placi de piatra , gasite intr-o zona de mine aurifere Aceste mine datau din perioada Daciei Traiane si contin detalii referitoare la contractul privind înfiintarea unei institutii bancare Clauzele principale se refereau la faptul ca bancile acordau împrumut în numerar si percepeau dobânzi. În epoca moderna , primele incercari de creare a unei banci au avut loc la inceputul secolului al XIX-lea. Înca din 1861 , a fost ridicata problema crearii unei banci nationale de Ion C. Bratianu , care , în discursul sau rostit în Camera în ziua de 10 ianuarie , a afirmat ca : " atât timp cât nu vom avea o banca nationala nu vor dispare crizele financiare din tara ". Cuvântarea din 10 ianuarie 1861 a lui I C. Bratianu nu a ramas fara ecou. În februarie 1861 , Manolachi Costachi Epureanu , presedinte al Consiliului de Ministri si ministru de finante , a publicat în Monitorul Oficial , un proiect lege pentru înfiintarea unei banci de scont si circulatie , cu un capital de 12 milioane lei vechi din care 3 milioane sa fie subscris de stat , iar restul de 9 milioane de catre particulari Proiectul nu a fost votat , deoarece , intre timp , Guvernul Manolachi Costachi a demisionat.

În 1864 a fost fondata Casa de Depuneri si Consemnatiuni Aceasta institutie , a avut un rol foarte important pâna la crearea Bancii Nationale a României in 1880 , întrucât a fost principala banca de emisiune pe teritoriul Principatelor Unite. În perioada urmatoare , au aparut tot felul de proiecte si incercari , mai ales din cercuri straine , în vederea organizarii unei banci de scont si circulatie. Creditul Funciar si celelalte institutii financiare , create prin forte proprii , care prospereau , au intensificat discutiile si pregatirile pentru înfiintarea unei banci de emisiune. Înfiintarea unei banci de emisiune ramânea , în continuare , o mare nevoie, determinata de interesele generale ale statului sub aspect financiar si valutar , a greutatilor politice din anii 1876-1877, I C Bratianu sustinea ca " ce mult si dureros se simte lipsa unui asezamânt financiar puternic si serios , care sa poata da tarii existenta baneasca în vremuri de nevoie "

La 27 februarie 1880 , Guvernul I C Bratianu a depus în Camera proiectul unei banci nationale care trebuia sa ajute economia nationala mai mult ca oricare alta institutie.

La 17 aprilie 1880 , proiectul , depus de ministrul de finante I C Bratianu, a devenit legea prin care se statorniceau normele de organizare a Bancii Nationale a României , care urma sa-si înceapa activitatea la 1 iulie 1880. Acest moment important a fost caracterizat de Stefan Zeletin ca " cel mai de seama eveniment în dezvoltarea burgheziei române moderne , metropola capitalismului nostru bancar ". Sediul principal al bancii s-a stabilit la Bucuresti , cu obligatia de a înfiinta sucursale si agentii în principalele orase ale tarii si , în special , în fiecare capitala de judet.

Capitalul Bancii s-a stabilit la 30 milioane lei , din care 10 milioane lei sa se depuna de stat si 20 milioane lei de particulari. Datorita urmaririi în permanenta a mersului pietei , adaptându-se cu elasticitatea la cerintele acesteia , asigurând respectarea liniei generale de dezvoltare a economiei tarii , îngrijindu-se de garantarea si existenta disponibilitatilor de fonduri în lei si în moneda straina , Banca Nationala a contribuit , efectiv , la depasirea cu succes a perioadelor de criza cu care s-a confruntat economia tarii în acea perioada Banca Nationala a României este cea mai importanta banca înfiintata în acea perioada , care, din punct de vedere organizatoric , a fost conceputa dupa modelul Bancii Nationale a Belgiei Acesta a fost începutul dezvoltarii unui sistem bancar nou si modern. Înfiintarea B.N.R. a creat premisele pentru aparitia si altor banci si pentru dezvoltarea sistemului bancar românesc. Banca Nationala a României s-a constituit ca importanta institutie destinata creditarii activitatii economice si comerciale , scontarii dar si operatiunilor cu alte instrumente financiare.

La 1 ianuarie 1901, Banca Nationala devine institutie cu caracter privat, statul iesind din asociatie La sfârsitul secolului al XIX-lea a inceput sa se faca simtita o puternica centralizare a capitalului bancar în România. În aceasta perioada, unele case bancare sau asociatii bancare, aparute anterior, dar care în contextul nou nu dispuneau de suficient capital financiar, si-au schimbat statutul juridic sau au fost absorbite de altele.

În perioada primului razboi mondial s-a intensificat activitatea bancara în România ca rezultat al neutralitatii României. În aceasta perioada au aparut oportunitati noi de comert cu toate partile implicate în conflict. Nivelul ridicat al comertului a adus beneficii sistemului bancar.

Anii care au urmat imediat razboiului au adus o încetinire dramatica activitatii economice, recesiunea cuprinzând întreaga Europa. Treptat , ttarile din Europa au început sa-si refaca economia, fenomen resimtit si în România. Rezultatele s-au regasit si în sistemul bancar. Bancile au atras importante fonduri disponibile de pe piata si - prin intermediul creditelor acordate de Banca Nationala - au reusit sa ramburseze sumele în bani devalorizati.

Dupa primul razboi mondial , numarul bancilor din România a continuat sa creasca pâna la criza economica din perioada 1929-1933 Aceasta depresiune a determinat falimentul multor banci. Guvernul României din acea vreme, a trebuit sa intervina contracarând efectele crizei economice, bancare si monetare. Guvernul a adoptat politici de conducere si control în vederea acordarii ajutorului necesar revigorarii sistemului bancar. Politicile adoptate au contribuit la salvarea bancilor mai mari, dar, din cele 1204 banci existente în 1934, circa 600 banci au fost lichidate sau au fuzionat. În anii '40 sistemul bancar a fost dominat de 5 banci principale : Banca Româneasca , Banca de Credit Roman , Banca Comerciala Româna, Banca Comerciala Italiana si Româna si Societatea Bancara Româna Aceste banci realizau 50% din totalitatea operatiunilor bancare. Pana in 1947 , sistemul bancar românesc cunoscuse o dezvoltare remarcabila Bancile detineau resurse importante si functionau conform standardelor internationale; personalul bancar era format de specialisti pregatiti în conditii de concurenta si standarde profesionale foarte ridicate , asa cum erau stabilite de Banca Nationala. Dupa 1947 , sistemul bancar a fost restrâns datorita trecerii la economia de comanda si intrarii României în zona de influenta sovietica (fosta U.R.S.S.).