Rolul băncilor comerciale în desfășurarea relațiilor de credit

Introducere

Apărut o dată cu schimbul în natură şi cunoscînd în evoluţia sa numeroase forme,creditul îndeplineşte un rol esenţial in economia modernă.

Sistemul de credit evidenţiază două nivele de organizare a operaţiunilor de cre¬ditare: sistemul instituţiilor bancare şi sistemul instituţiilor nebancare. Sistemul bancar este reprezentat de banca centrală a statului şi de diverse tipuri de bănci, iar cel nebancar este reprezentat de instituţiile financiar-creditare specializate.

Politica de credit realizată prin banca centrală cu ajutorul unor instrumente şi tehnici specifice urmăreşte să asigure prin promovarea funcţiilor creditului echilibrul general economic al societăţii.

Banca centrală elaborează un şir de acte juridice sub formă de regulamen¬te, instrucţiuni, norme prin care reglementează şi supraveghează activitatea băncilor comerciale în domeniul ereditar.

Rolul băncilor comerciale constă în faptul că ele acordă mijloace băneşti (necesare economiei naţionale) sub formă de credite bancare. Astfel, băncile creditează acele sfere ale economiei care necesită mijloace băneşti, contribuind la prosperarea economiei naţionale. Băncile comerciale acordă credite secto¬rului real al economiei pentru acoperirea cheltuielilor de producţie, precum: combustibilul, energia, taxele etc, ce asigură finisarea producţiei. De asemenea, ele acordă credite investiţionale necesare relansării tehnologice, achiziţionării de tehnologii, mecanisme moderne, procurării unor complexe industriale, me¬canisme de fabricaţie moderne etc. în acest mod, băncile comerciale contribuie la sprijinirea şi dezvoltarea durabilă a economiei naţionale.

Băncile comerciale contribuie în mod substanţial şi la susţinerea nivelului de trai al populaţiei prin acordarea creditelor de consum, a creditelor pentru educa¬ţie şi învăţământ, pentru procurarea, reconstruirea şi repararea imobilelor.

Creditul bancar, ca şi moneda, este o categorie economico-financiară creată pentru a servi la rezolvarea unor probleme economice, sociale sau legate de procesul de schimb. Pentru o activitate prosperă a întreprinderilor industriale şi a altor ramuri ale economiei naţionale, un rol semnificativ îl au relaţiile de creditare şi de decontare cu băncile care au drept obiectiv consolidarea eco¬nomiei, extinderea producţiei, soluţionarea problemelor sociale.

Teza conţine trei capitole :

Capitolul 1: Creditul.Caracteristici generale.,care conţine Principiile de creditare,conţinutul şi trăsăturile creditului,funcţiile şi formele lui.

Capitolul 2: Analiza activitatii bancare Euro Credit Banc.,care include mesajul preşedintelui băncii,informaţia generală privind activitatea ,rezultatele financiare pentru anul 2007,activitatea de creditare,gestionarea riscurilor.

Capitolul 3:Сăi de remediere a sistemului creditar.In care se includeAuditul aspectelor formale ale creditului,metode informatice în fundamentarea deciziilor de creditare .

Teza de curs se termină cu o concluzie generalizatoare.

CAPITOLUL 1

1.1Concepte generale privind creditarea.

Creditarea nu este o ştiinţă exactă; nu este posibil ca prin utilizarea unei formule sau aplicărea unei teorii să se garanteze că suma acordată unui client va fi rambursată cu dobânda aferentă. Există, totuşi, principii generale de creditare care, dacă sunt aplicate consecvent, permit reducerea gradului de incertitudine şi, prin urmare, a riscului implicat ?n creditare.

Aceste principii se referă la:

a. solicitantul creditului (debitorul);

b. cererea de creditare (obiectivele urmărite);

c. rambursare (rate şi termene);

d. dobânzi şi comisioane bancare (remunerarea creditului);

e. garantarea (modalităţi de asigurare şi recuperare).

?n cele ce urmează, la analiza fiecăreia dintre aceste categorii, vor fi luate în considerare mai ales aspectele privind creditarea persoanelor juridice. Multe dintre aceste consideraţii se aplică şi creditelor acordate persoanelor fizice (de exemplu, se ia în considerare locul de muncă în cazul unei persoanei fizice, iar în cazul unei persoane juridice, domeniul de activitate al firmei)

SOLICITANTUL CREDITULUI (DEBITORUL)

Acceptul unei bănci de a acorda un credit reflectă punctul ei de vedere prrvind capacitatea de rambursare, prezentă şi viitoare, a clientului. Prin urmare, este esenţial ca banca să obţină cât de multe informaţii în legătură cu situaţia financiară a potenţialului client şi să fie sigură că se poate baza pe toate informaţiile oferite de acesta. În această analiză, banca trebuie să ia în considerare măsura în care îl cunoaşte pe client; analiza se face diferenţiat pentru un client nou şi pentru un client tradiţional.

Dacă solicitantul este deja un client al băncii, banca va lua în considerare evidenţele sale referitoare la acesta; de exemplu, referitor la creditele anterioare: a fost respectat grafit de rambursare a ratelor şi dobânzilor? Orice solicitare de reînnoire a unui credit se bazează pe relaţiile anterioare cu clientul.