Rolul Măsurilor Neconvenționale de Politică Monetară în Contextul Crizei Financiare Internaționale Recente

Cap. 1. Caracterictici generale privind măsurile neconvenţionale de politică monetară

1.1. Principalele particularităţi ale măsurilor neconvenţionale

În ultimul secol se poate spune că economia internaţională s-a confruntat cu o serie multiplă de crize care au afectat, toate sectoarele economiei. Specialişii susţin că s-au întâlnit peste 200 de crize, printre care cele mai importante sunt, “criza din 1825-1826” întâlnită pe teritoriul a două continente-Europa şi America Latină apoi “panica din 1907” care de această dată şi-a lărgit şi mai mult graniţele şi se regăseşte în Europa, Asia şi America Latină. O altă etapă importantă regăsită în evoluţia economiei a fost criza globală din anii 1929-1933. Toate acestea au fost depăşite cu ajutorul intervenţiilor băncilor centrale sau a respectării anumitor reglementări de toţi cei implicaţi. Poate la acel moment a fost mai uşor de intervenit prin politici monetare datorită numărului redus de monedă ce era în circulaţie, lipsa liberi circulaţii a capitalurilor, lipsa unei monede unice in mai multe state. Criza actuală poate fi influienţată prin impunerea unor măsuri în trei domenii importante:

Reducerea ratei de dobândă de politică monetară,

Asigurarea stabilităţii preţurilor,

Facilitarea finanţării corporative.

Însă aceste măsuri nu au avut succes în implementarea lor şi astfel Băncile Centrale din toate statele au încercat să adopte unele măsuri, considerate neconvenţionale. Prin aplicare acestor măsuri economia a avut un nou trend. În momentul actual politica monetară are ca principal obiectiv reducerea ratei de dobândă overnight de pe piaţa monetară interbancară şi de a însuşi oferta băncii centrale a acestui scop cu ajutorul operaţiunilor de pe piaţa deschisă.

Pentru a minimiza expunerea la risc a bilanţului băncii centrale, toate operaţiunile de furnizare de lichiditate au loc de obicei sub forma tranzacţiilor reversibile impotriva unui meniu de garanţii eligibile. Sau mai bine spun în condiţii normale, atunci când banca nu este implicată în crediatarea directă a sectorului privat sau a Guvernului, nici în achiziţii directe de obligaţiuni emise de stat, datoriile corporative plus alte tipuri de instrumente de datorie. Banca centrală a fiecărui stat administrează intr-un mod eficient condiţiile de lichiditate de pe pieţele monetare şi urmăreşte ca obiectivul principal de menţinere a stabilităţii preţurilor să fie indeplinit. Prin acest lucru s-a arătat că este un mod sigur de a oferi impulsuri monetare suficiente pentru o economie care se află într-o perioadă de recesiune, de a dirija presiunile inflaţioniste in perioada de boom economic şi implicit de a asigura buna funcţionare a pieţelor monetare.

Instrumentele de politică monetară, se dovedesc a fi insuficiente pentru indeplinirea obiectivului bancii centrale. Toate acestea se datorează următorilor factori:

Şocul economic are un impact atât de puternic încât rata dobânzii trebuie să ajungă la un nivel egal cu zero, însă la acest nivel nu rata de dobândă nominală nu este posibilă, astfel orice stimul monetar se realizează doar pe baza intrumentelor de politică monetară neconvenţionale. Toate acestea se pot realiza prin:

- Aşteptarea rezultatelor ratei de dobândă pe termen lung,

- Schimbarea compoziţiei bilanţului băncii centrale,

- Creşterea dimensiunii bilanţului băncii centrale.

Măsurile neconvenţionale pot fi justificate şi în momentul în care rata dobânzii de politică monetară este mai mare ca 0, atunci apare este afectat procesul de trasmitere a politicii monetare. Pentru toate acestea banca are două soluţii:

- Reducerea ratei nominale a dobânzii pe termen scurt

- Acţionarea directă asupra procesului de transmitere prin utilizarea măsurilor neconvenţionale.

Turbulenţe asupra bancilor centrale au început să apară încă din vara anului 2007, atunci toate bancile din întreaga lume au luat parte la furnizarea lichidităţilor pe piaţa financiară. La monentula actual măsurile convenţionale aveau un impact favorabil asupra economiei, dar nu după mult timp de la prăbuşirea Lehman Brothers. Lichiditatea pieţei a ajuns laun nivel foarte scăzut, participanţii şi-au pierdut brusc încrederea în piaţa financiară şi astfel s-a instalat un effect negative asupra bunei funcţionări asupra pieţei monetare din zona euro şi nu numai.

La acel moment realaxarea economiei prin simpla miscşorare a ratelor oficiale de dobândă nu ar fi fost de ajuns şi astfel instrumentele conveţionale nu mai pot atinge obiectivul bancii central, factorii de decizie întâmpină nenumărate obstacole. Implicit e necesar adoptarea altor măsuri cunoscute ca şi măsuri neconvenţionale.

Măsurile neconvenţionale sunt formate dintr-o gamă largă de măsuri ce au ca obiectiv facilitarea condiţiilor de finanţare. Acestea variază de la furnizarea suplimnetară de lichiditate de către banca central celorlalte banci comerciale din sistem.

Aceste măsuri trebuie să ţină cont şi de eventualele efecte secundare ce pot să ia naştere consecinţă a adoptării măsurilor neconvenţionale, în special a oricărui impact asupra solidităţii financiare a bilanţului bancii central dar în acelaşi timp de a preveni o revenire la o situaţie anormală a pieţei.

Măsurile neconvenţionale sunt definite ca fiind nişte politici ce vizează în mod direct costul şi disponibilitatea de finanţare externă pentru băncile comerciale, menajele şi societăţile nefinanciare. Sursele de finanţare apar din partea băncilor centrale sub formă de credite, titluri de valoare cu venit fix şi implicit capitaluri proprii.