Sisteme și operațiuni bancare - Banca Angliei - monografie

INTRODUCERE

Analiza sistemelor bancare contemporane evidenţiază că acestea sunt structurate pe două nivele, respectiv banca centrală şi băncile de rang secundar denumite şi bănci de sistem. Rolul băncii centrale rezultă din monopolul asupra emisiunii monetare şi din funcţia de autoritate monetară pe care a preluat-o treptat şi pe masură ce s-a implicat în afacerile statului şi, în mod special, în politica economică. În acest context este necesara precizarea faptului că în momentul iniţial al formării sistemelor bancare, nu există o delimitare între operaţiunile realizate de băncile comerciale şi cele centrale (sau de emisiune). În perioada convertibilităţii monetare, activitatea de emisiune nu constituia un privilegiu al băncilor centrale. Identificarea celor două tipuri de bănci s-a înfăptuit în timp, prin concentrarea emisiunii de monedă la nivelul unei singure bănci, banca centrală, care a început, astfel, să deţină monopolul asupra operaţiunii de emisiune.

Banca centrală nu este un produs natural al dezvoltării sistemului bancar. Dimpotrivă, ea este impusă coercitiv, din afara pieţei, ca un rezultat al acţiunii statului. Astfel de acţiuni, ca o consecinţă a unei serii de împrejurări istorice, au dat naştere unui sistem monetar şi financiar foarte diferit de cel care ar fi apărut spontan într-un sistem de free-banking supus, fără privilegii, dreptului privat, şi nu controlat sau dominat de guvern prin banca centrală. Este imposibil de ştiut ce cunoaştere şi ce instituţii ar fi creat antreprenorii bancari în mod liber, dacă erau subiecţii principiilor generale ale dreptului, şi nu ai oricărui gen de coerciţie statală.

Ne putem totuşi imagina un sistem generalizat de fonduri de investiţii în care „depozitele” curente ar fi investite, având o lichiditate mare, dar fără garanţia de a reprimi valoarea nominală (care ar fi supusă evoluţiei valorii de piaţă a unităţilor respective); o reţea de unităţi oferind servicii de plată şi contabilitate etc., în regim de liberă concurenţă, fiind plătite pentru serviciile prestate; şi, separat, fără nici o legătură cu activitatea de creditare, o serie de instituţii private consacrate extragerii, prelucrării şi oferirii de tipuri diferite de monede private (încasând o mică sumă pentru serviciile prestate).

De fapt, actualul sistem bancar centralizat este doar rezultatul logic şi inevitabil al unei introduceri graduale şi clandestine, de către bancherii privaţi în complicitate istorică cu guvernele, a unui sistem bancar bazat pe rezerve fracţionare

BANCA ANGLIEI

ADRESA WEB A BĂNCII ANGLIEI

SCURT ISTORIC AL APARIŢIEI ŞI ACTIVITĂŢII BĂNCII

Banca Angliei a fost fondata de William Patterson cand regele William III al Angliei a avut o nevoie stringenta de fonduri pentru a duce razboiul cu Franta, in 1694. Patterson i-a dat fondurile dupa ce regele a fost de acord sa ordone tuturor fierarilor Londrei sa opreasca eliberarea chitantelor ca depozitari ai metalelor pretioase, fortand comerciantii sa-si depoziteze aurul la noua banca. Banca angliei a fost autorizata in cele din urma in 1946.

King William of Orange (1650-1702). William al III-lea al Angliei (engleză William III of England) (n. 14 noiembrie 1650,d. 8 martie 1702) a fost rege al Angliei şi al Irlandei din 13 februarie 1689 şi rege al Scoţiei din 11 aprilie 1689 până la moartea sa. Era cunoscut şi ca William Henric sau William de Orange. Înainte de a deveni rege al Angliei a fost prinţ de Orania, guvernator al provinciilor olandeze Holland, Zeeland, Utrecht, Gelderland en Overijssel (1672-1702). A deţinut şi titlul de rege al Franţei, ca toţi regii Angliei de la Eduard al III-lea până la George al III-lea.

Tot din 1946 este banca de stat, guvernul numind conducerea formata din guvernator si 16 ditrectori.

Aceasta bancă este prototipul si cel mai important exemplu pentru toate bancile moderne. Banca a fost constituita cu un capital de 1,2 milioane de sterline (moneda englezeasca). Acest capital nu era constituit din depuneri de bani, ci din actiuni guvernamentale. Actionarii bancii au imprumutat guvernul cu peste 1,2 milioane lire sterline, la o dobanda de 8% pe an, pe langa o renta anuala de 4.000 si privilegiul de a opera ca o institutie bancara pe o perioada de 12 ani.