Sistemul Bancar al Greciei

CAPITOLUL I - DESCRIEREA SISTEMULUI BANCAR DIN GRECIA

1.1. ISTORICUL SISTEMULUI BANCAR

Primele evidenţe ale activităţilor de tip bancar datează încă din Antichitate. Templele erau văzute de către populaţie ca un loc sigur de plasare a bunurilor, iar contra unui mic profit preoţii luau în administrare atât bunuri de valoare cât şi mărfuri perisabile. O altă practică des întâlnită în această perioadă este împrumutul cu dobândă, care până la Codul lui Hammurabi nu a cunoscut o reglementare din partea autorităţilor. Apariţia băncilor ca instituţii a avut loc în Grecia şi Roma antică în secolele VII-VI î.Hr. Acesta este rezultatul dezvoltării comerţului ca o consecinţă a emiterii monedei proprii de către fiecare oraş comercial. În scopul de a combate camăta mai multe cetăţi greceşti au decis să constituie “bănci publice” care pe lângă rolul propriu-zis bancar, mai aveau şi sarcina strângerii impozitelor şi dreptul de a bate monedă.

În Europa, în ciuda controverselor îndelungate asupra moralităţii dobânzii, sistemul bancar s-a consolidat treptat culminând emiterea banului de hârtie de către Banca Veneţiei în anul 1637. Băncile şi-au mărit importanţa pe măsură ce economia a continuat să se dezvolte, iar statul şi-a mărit implicarea prin înfiinţarea băncilor centrale.

A început ca pe lângă serviciile de bază să presteze o varietate de alte servicii:

- Leasing;

- Servicii corporative pentru achiziţii şi restructurări;

- Managementul portofoliului şi altele.

În prezent, băncile reprezintă entităţi financiare atent reglementate de stat, care

influenţează şi susţin economia de piaţă.

1.2. TIPURI DE INSTITUŢII

- Banca Centrală (Banca a Greciei)- care controlează rezervele monetare şi rata de schimb.

Banca îşi îndeplineşte atribuţiile în principal reglând lichiditatea celorlalte banci şi prin intervenţia directă asupra pieţii monetare. Este de asemenea agentul de supervizare al calităţii portofoliului băncilor comerciale, şi al protejării sistemului monetar împotriva falimentelor bancare.

Conform Tratatului de la Maastricht care standardizează organizaţiile financiare ale ţărilor membre ale uniunii, Banca Greciei trebuie să devină independentă de guvern şi trebuie să impună guvernului limite stricte asupra folosirii rezervelor monetare ca o sursă de împrumut.

Banca Centrală a Statului (sau naţională) cu atribuţii privind politica monetară, valutară, de credit şi de plăţi, precum şi cu atribuţii în materia autorizării şi supravegherii (prudenţiale) bancare.

Banca Centrală este, de regulă, singura instituţie autorizată să emită monedă. Aceasta răspunde Guvernului sau direct Parlamentului şi este o instituţie non-comercială.

- Băncile comerciale- sunt instituţii de depozit care în mod tradiţional au angajat împrumuturi comerciale şi industriale. Recent băncile comerciale greceşti şi-au extins operaţiunile pentru a oferi o gamă mai largă de servicii bancare.

Împrumuturile includ: credite comerciale, industriale, de consum şi ipoteci.

Emit: carduri de credit şi cec-uri de călătorie, cumpără şi vinde valută străină, scrisori de credit. Prin intermediul sucursalelor ei pot oferi şi servicii de brokeraj şi fonduri mutuale în valută proprie şi străină.

- Instituţia specializată pe credite, cum sunt: băncile de investiţii, Banca Agricolă a Greciei, bănci de ipotecă.

Rolul acestor instituţii a fost să ofere credite în domenii bine stabilite.

Totuşi liberalizarea bancară şi politicile europene, într-o piaţă bancară unificată, a forţat instituţiile specializate să îşi diversifice operaţiunile. În anii `90, specializarea într-o anumită arie era determinată de condiţiile pieţei, mai degrabă, decât de constrângerile legislative.

- Banca Agricolă în 1991 a devenit o bancă comercială în timp ce altor bănci comerciale li s-a permis să acorde credite în sectorul agricol. Aceeaşi conversie s-a aplicat şi băncilor de investiţii sau de ipoteci.

- Băncile comerciale care activează în Grecia sunt atât instituţii străine cât şi locale. Numărul instituţiilor străine sunt în continuă creştere. În 1992 pe piaţă activau 22 bănci greceşti şi 18 bănci străine. Băncile străine care opereză în Grecia prin intermediul sucursalelor stabile, controlează aproximativ 10% din activele şi depozitele de pe piaţă.

- Banca Greciei este de departe cea mai mare instituţie şi controlează 29% din activele bancare şi 37% din depozite în anul 1991.

- Cea mai mare bancă străină de pe piaţă este New York - Citi Bank, care în 1991 controla un sfert din active şi o treime din depozitele deţinute de băncile străine în piaţa grecească.

- Câteva bănci sunt controlate de stat. Banca pentru Dezvoltare Industrială a Greciei, este controlată 100% de stat.

- Marea majoritate a activelor băncilor comerciale în mod tradiţional înclud credite şi împrumuturi către setorul privat. La sfârşitul anilor `80 împrumuturile excesive ale statului au afectat portofoliul activelor bancare. La jumătatea anilor `90 o treime din active erau formate din obligaţiuni guvernamentale, la egalitate cu acţiunile şi obligaţiunile deţinute de sectorul privat.

- De la intrarea în UE sistemul bancar a trecut prin rapide transformări, adaptându-se la mediul nou şi competitiv determinat de adoptarea unui sistem unic financiar şi a monedei Euro. Privatizarea alături de fuziuni şi de achiziţii a redus numărul băncilor comerciale la 6 mari grupuri bancare a căror cotă de piaţă era în 2000 de 85.9% (pe baza depozitelor) în comparaţie cu doar 66.5% în 1995.

Cel mai important segment al băncilor specializate este constituit de băncile comerciale. Acestea dispun de o numeroasă reţea de agenţii care oferă servicii bancare direct populaţiei sau întreprinderilor.

Băncile de investiţii, spre deosebire de cele comerciale acţionează preponderent pe piaţa financiară şi nu interacţionează direct cu populaţia. În rândul băncilor specializate se încadrează şi băncile de credit ipotecar sau casele de economii pentru domeniul locativ, care oferă credite ipotecare pentru locuinţe persoanelor fizice sau juridice.