Sistemul bancar din Marea Britanie

Cap.I. Caracteristici ale sistemului bancar britanic

I.1. Scurt istoric

Istoricul sistemului bancar englez este de un real interes, deoarece evenimentele şi circumstanţele prin care a trecut de-a lungul a mai mult de 300 de ani, a schimbat şi a influenţat rolul şi responsabilităţile băncilor în cadrul sistemului bancar. Acestea au contribuit la modelarea culturii şi tradiţiilor băncilor, care sunt semnificative în acest început de secol XXI. În acelaşi timp, o mare parte din istoria sistemului bancar merge în paralel cu istoria economică şi financiară, şi uneori chiar şi cu cea politică a Regatului Unit.

Sistemul bancar englez deţinea supremaţia în cadrul sistemului bancar mondial prin intermediul pieţei de la Londra şi a rolului lirei sterline, în special în secolul al XIX-lea. Exploatarea coloniilor, puternica flotă comercială, integrarea rapidă a Marii Britanii in diviziunea internaţională a muncii (mai ales prin abolirea Legii cerealelor-Corn Laws din 1846, care, deschizând piaţa britanică a grîului din imperiu, a ruinat agricultura tradiţională, dar a orientat o mare parte din forţa de muncă pentru industrie) sunt fenomene care favorizând comerţul internaţional, au permis dezvoltarea paralelă a activităţilor bancare. Marea Britanie a ştiut sa valorifice pe deplin aceste condiţii favorabile reuşind a fi prima ţară care a organizat bănci moderne şi a transformat banca într-o activitate economică cu vocaţie de export.

Începuturile Băncii Angliei sunt legate de Revoluţia din 1688, care i-a dus pe Wilhem de Orania şi pe Mary la tron. Datorită acestui eveniment Anglia a înregistrat o anumită stabilitate politică, necunoscută de aproape un secol. Deşi comerţul a înflorit, finanţele publice erau slab dezvoltate, iar sistemul monetar şi de credit erau într-o situaţie dezastruoasă. Au existat mai multe propuneri pentru înfiinţarea unei bănci naţionale sau publice însă varianta lui William Paterson a fost cea aleasă. Această versiune presupunea un împrumut de 1.2 miliarde de lire acordat statului, în schimbul căruia cei care subscriau erau integraţi in Consiliul Guvernatorilor Băncii Angliei. Astfel banca punea la dispoziţia guvernului cu titlu de împumut capitalul său care se mărea treptat, obţinând în schimb dreptul de emisiune a bancnotelor până la concurenţa valorii acestor împrumuturi. Carta Regală a fost sigilată pe 27 iulie 1694, iar Banca şi-a început astfel rolul de bancher al statului şi de gestionar al datoriei publice, roluri pe care le îndeplineşte şi astăzi. Sir John Houblon, nepotul unui refugiat hughenot francez şi un comerciant cu perspective (portretul său apare pe spatele bancnotei de 50 ₤, emisă în 1994) a fost primul Guvernator. In primii ani de funcţionare asupra Băncii s-au exercitat presiuni din partea statului prin cererea de finanţare şi de creare a unui nou sistem monetar.De asemeni Banca s-a angajat în activitaţi bancare, acceptînd crearea de depozite şi scontarea cambiilor comerciale. In schimbul depozitelor plasate Banca emitea bancnote, iniţial în sume întâmplătoare, în lire, shilingi şi penny, dar mai tîrziu în sume rotunde.

In 1844 prin Legea lui Robert Peel a fost plafonată valoarea totală a bancnotelor pe care aveau să le pună în circulaţie băncile de emisiune din vremea aceea şi s-a prevăzut că acelea care au fuzionat cu băncile de depozite pierd dreptul de emisiune. Banca Angliei a căpătat dreptul suplimentar de a emite bancnote în proporţie de două treimi din valoarea totală a bancnotelor pe care le puneau în circulaţie băncile care şi-au încetat activitatea sau care au pierdut dreptul de emisiune. Celelalte bănci care aveau acest drept au dispărut treptat. Banca Angliei este astăzi unica bancă de emisiune a Angliei.

Din 1828, pentru a satisface cererea de monedă bună Banca a început să-şi deschidă sucursale în toate oraşele importante din provincie, formându-se astfel sistemul bancar britanic.

Aproape toate inovaţiile financiar- bancare au apărut prima dată în Anglia. Referindu-se la activitatea bancară, John Kenneth Galbraith afirma că Precursorul tuturor instrumentelor de reformă monetară a fost Banca Angliei. Nici o altă instituţie economică nu s-a bucurat aşa de mult timp de un astfel de prestigiu. În general, ea este pentru monedă ceea ce Sf. Petru este pentru credinţa creştină. Aşadar, o incursiune în domeniul sistemului bancar britanic, care are în vîrful său o instituţie atît de prestigioasă ca Banca Angliei nu poate fi decît o experienţă interesantă.

I.2. Particularităţi

Sistemul bancar al Angliei este unul puternic segmentat şi specializat. Sistemul bancar britanic diferă ca structură de majoritatea băncilor din Europa, în principal datorită prezenţei semnificative a băncilor străine. Acest aspect explică şi faptul că numărul instituţiilor bancare autorizate din Regatul Unit a scăzut de la 600 în 1985 la 346 la sfîrşitul lui februarie 2005. Existenţa băncilor străine, care operează deja în Marea Britanie, a făcut inutilă înfiinţarea unor bănci de investiţii britanice, dar şi a unei consolidări în sistemul de retail banking autohton. În a doua jumătate a anilor 1990 scăderea numărului băncilor străine a fost mai mare decît numărul băncilor engleze, deşi prin fuziunile şi absorbţiile dintre ele a rezultat o scădere a numărului lor de la 202 în 1999 la 171 în martie 2005.