Sistemul fiscal din România - caracterizare generală și posibilități de perfecționare

INTRODUCERE

Lucrarea de faţă, intitulată “Sistemul fiscal din România. caracterizare generală şi posibilităţi de perfecţionare” este structurată pe două capitole şi prezintă sistemul fiscal, principiile acestuia, caracteristicile, componentele precum şi cele mai importante reforme care au avut loc în ţara noastră.

Capitolul I, intitulat „ Sistemul fiscal - cadrul general de abordare” este structurat pe mai multe subcapitole şi anume: În primul subcapitol avem prezentarea generală a sistemului fiscal,funcţiile de bază, componentele sistemului fiscal şi principiile sistemului care dau calitatea acestuia. Al doilea subcapitol reprezintă descrierea impozitul care reprezintă baza sistemului fiscal şi principalele criterii de clasificare a impozitelor. În al treilea subcapitol este prezentată impunerea fiscală, caracteristicile acesteia şi principiile impunerii. Al patrulea subcapitol prezintă evoluţia sistemului fiscal românesc după evenimentele din 1989 şi cele mai importante reforme care au avut loc în ţara noastră. În subcapitolul cinci sunt prezentate modalităţi de perfecţionare a sistemului fiscal dintre care amintim: reducerea numărului de taxe ce ar duce la reducerea presiunii fiscal, atragerea de noi investitori printr-un sistem fiscal caracterizat de stabilitate, eliminarea economiei subterane şi a inflaţiei.

La finalul lucrării regăsim concluziile cu privire la sistemul fiscal românesc precum şi bibliografia lucrării.

CAPITOLUL I. SISTEMUL FISCAL - CADRUL GENERAL DE ABORDARE

1.1. Conceptul de sistem fiscal

Problemele financiare care vizează constituirea resurselor,în vederea repartizării acestora, pentru acoperirea necesităţilor publice au impact asupra domeniului economic, social, fiscal şi politic. Implicaţiile de natură fiscală se manifestă prin intermediul impozitelor,taxelor şi contribuţiilor,acestea fiind generate de nevoia de bani a statului de a-şi asigura veniturile bugetare. Pentru bună funcţionare a mecanismului economico-social, perceperea impozitelor, a taxelor şi a contribuţiilor reprezintă o cerinţă esenţială, context în care organele împuternicite ale statului elaborează cadrul legal pentru reglementarea bazelor de impozitare, a sumelor ce trebuie plătite, precum şi sancţiunile fiscale pentru neplata acestora.

Conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, sistemul reprezintă” ansamblu de elemente (principii, reguli, forţe etc.) dependente între ele şi formând un întreg organizat, care pune ordine într-un domeniu de gândire teoretică, reglementează clasificarea materialului într-un domeniu de ştiinţe ale naturii sau face că o activitate practică să funcţioneze potrivit scopului urmărit.”

Noţiunea de sistem a apărut ca o formă incipientă în filozofia greacă încă din antichitate. Aristotel afirmă că „intregul este mai mult decât suma părţilor componente”. Etimologic, cuvântul „sistem” provine din grecescul „sustama”, care înseamnă un întreg care este alcătuit din elemente distincte.

Ca urmare a evoluţiei societăţii umane, în vederea acoperirii unor necesităţi financiare şi economic-sociale a fost creat sistemul fiscal care reprezintă” totalitatea impozitelor şi a altor venituri pe care statul, prin organele sale specializate, le percepe, în bază surselor legislative, şi în urmă cărora ia naştere creanţa fiscală a statului asupra contribuabililor.” Conform lui Guy Gest şi Gilbert Tixier sistemul fiscal este în mod normal expresia voinţei politice a unei comunităţi umane organizată, fixate pe un teritoriu determinat şi dispunând de o autonomie suficientă pentru a putea , prin intrmediul organelor care o reprezintă să o doteze cu o întreagă serie de reguli juridice şi în special fiscale.” O altă definiţie a sistemul fiscal îl defineşte să fiind un ansamblu de concepte, principii, metode, procese, cu privire la o mulţime de elemente (materie impozabilă, cote, subiecţi fiscali), între care se manifestă relaţii care apar ca urmare a proiectării, legiferării, aşezării şi perceperii impozitelor şi care sunt gestionate conform legislaţiei fiscale, în scopul realizării obiectivelor sistemului. Orice sistem fiscal are două caracteristici şi anume: - Exclusivitatea aplicării, caracteristică ce presupune faptul că sistemul fiscal se aplică într-un teritoriu geografic determinat, fiind unicul colector al resurselor fiscale pentru un buget sau un sistem de bugete; - Autonomie tehnică, adică un sistem fiscal este autonom din punct de vedere tehnic dacă acesta conţine toate regulile de aşezare, lichidare şi încasare a impozitelor necesare pentru punerea sa în aplicare.