Studiu de Caz asupra Politicilor Monetare și Fiscale ce Influențează Echilibrul Balanței de Plăți a României

Cap. 1 Balanta de plăti a României: structură, rol si obiective

Balanta de plăti este cel mai relevant instrument de analiză al tranzactiilor internationale, de natură reală, financiară sau monetară. Balanta de plăti este un tablou statistic, al cărui obiectiv este de a evidentia sub formă contabilă ansamblul operatiilor comerciale efectuate între rezidenti si nerezidenti de-a lungul unei perioade de timp determinate. Distinctia între cele două categorii de agenti nu are în vedere nationalitatea, ci centrul principal de interes sau de activitate.

Fiind un instrument de neînlocuit pentru a caracteriza o ţară în relaţiile sale cu străinătatea, balanţa de plăţi externe evidenţiază punctele forte şi slăbiciunile economii românesti în raporturile sale internaţionale.

Balanţa de plăţi externe este determinată, din punct de vedere comportamental, de starea şi structura economiei naţionale, de condiţiile externe şi de evoluţia valutelor în care se desfăşoară comerţul exterior.

1.1 Structura balantei de plăti

Structura balantei de plăti a României depinde de relatiile financiare cu alte tări, de evolutia schimburilor internationale, prestărilor de servicii, evolutia miscărilor de capital. Structurarea datelor în balanta de plăti asigură determinarea soldurilor din balantă si a pozitiei externe a tării. Soldul contului tranzactiilor curente si al contului de capital exprimă capacitatea de finantare sau cerintele de finantare ale tării.

Contul curent al balantei de plăti include: balanta comercială (cu detalierea diferitelor părti componente ale acesteia: balanta excedentară, balanta comercială echilibrată si balanta deficitară); balanta serviciilor, balanta veniturilor si balanta transferurilor curente unilaterale.

Balanta contului de capital cuprinde intrările si iesirile de devize ale tării generate de investitiile de capital autohton atât în străinătate, cât si în tară. Principalele sale capitole sunt: balanta miscărilor de capital pe termen scurt, balanta miscărilor de capital pe termen lung.

Soldul excedentar al balantei de plăti reprezintă un „indicator de sănătate economică si gestiune riguroasă” si relevă faptul că România utilizează pentru consum si investitii mai putin mărfuri decât produce. Un sold deficitar al balantei relevă slăbiciunea economiei, raportată la competitivitatea scăzută a economiei în raport cu concurenta, si, bineînteles, slaba sa performantă la export.

Rolul balantei de plăti este de a compara sub raport cantitativ şi calitativ schimburile reale şi financiare ale ţării cu străinătatea. Fiind un tabel de sinteză detaliat pe conturi şi subconturi analitice elaborate pe o anumită perioadă, balanţa de plăţi oferă posibilitatea de a determina lipsurile ori surplusurile economiei, precum si avantajele sau dezavantajele României în comparatie cu alta. Fluxurile financiare se înregistrează în contul de capital sau contul financiar si se detaliază având în vedere tipul lor (investitii, credite externe, active de rezervă) în timp ce fluxurile reale vizează importul de bunuri si servicii, diferenta dintre ele reprezentând balanta comercială a tării.

Obiectivul balanţei de plăţi externe este identificat ca fiind necesitatea echilibrării, pe termen lung, a plăţilor cu încasările internaţionale, şi este determinat de existenţa unor costuri în cazul inegalităţii dintre plăţi şi încasări.

Echilibrarea balanţei de plăţi externe reprezintă o necesitate pe termen lung. De aceea, excedentul, şi mai ales deficitul extern al ţării trebuie apreciate nu numai din punct de vedere al efectelor economice imediate, ci şi prin prisma sumelor date, respectiv luate cu împrumut în scopul echilibrării acestuia.

Excedentul şi deficitul balanţelor componente ale balanţei de plăţi externe nu semnalează neapărat o situaţie favorabilă, respectiv, defavorabilă. De exemplu, excedentul balanţei comerciale înseamnă a ceda mai multe bunuri străinătăţii decât se primesc în schimb. Ca atare, o balanţă comercială excedentară poate fi considerată, în unele cazuri, defavorabilă

Existenţa unui deficit al contului curent poate fi tolerată pe termen scurt (atâta timp cât deficitul extern poate fi finanţat din rezerve, investiţii străine sau /şi împrumuturi), deoarece acesta reprezintă un influx de resurse în ţară.

Însă această tolerantă a finantării deficitului de cont curent nu poate fi dusă la extrem, deoarece în felul acesta pierderea se va adânci si mai mult pe măsură ce va trece timpul, iar cresterea deficitului de cont curent va fi dificil de evitat dacă avem în vedere ciclicitatea intrărilor de capitaluri.