Studiu de Caz privind Perfecționarea Politicii de Creditare a BNR

1. Banca Naţională a României – politica de creditare

BNR este banca centrală a statului român, unicul institut de emisiune monetară care stabileşte reglementările în domeniile monetar, valutar şi de credit. BNR refinanţează societăţile bancare adică asigură lichidităţi sistemului bancar, supraveghează activitatea tuturor societăţilor bancare, eliberează autorizaţii de înfiinţare şi funcţionare a societăţilor bancare, stabileşte documentaţia necesară eliberării autorizaţiei, condiţiile acordării acestei autorizaţii, elaborează norme privind capitalul social şi rezervele bancare precum şi cota minimă de vărsământ în momentul subscrierii, stabileşte perioada de subscriere, stabileşte nivelul fondurilor de rezervă şi de riscuri. BNR supraveghează totodată şi activitatea societăţilor de intermediere bancară. BNR formulează şi conduce politica monetară şi de creditare valutară a ţării în cadrul politicii economice şi financiare a statului român.

BNR participă în numele statului la tratative şi negocieri externe pe probleme financiare, monetare şi de plăţi, poate negocia şi încheia acorduri privind împrumuturile pe termen scurt şi operaţiunile cu alte bănci centrale şi cu instituţii financiar-monetare străine cu condiţia rambursării lor în timp de un an. Cu împuternicirea statului BNR participă la organizaţii internaţionale cu caracter financiar monetar şi bancar. De asemenea BNR are dreptul să ceară tuturor instituţiilor financiare şi de credit să-i furnizeze documentele şi informaţiile necesare pentru exercitarea atribuţiilor sale. BNR este singura instituţie autorizată să emită bancnote şi monedă metalică pe tot cuprinsul ţării, administrează direct rezerva de aur şi valută, de bancnote şi monede metalice, elaborează programul de emisiune a acestora şi realizează emisiunea bănească în concordanţă cu cerinţele reale ale economiei.

În cadrul politicii monetare şi de credit BNR efectuează cu societăţile bancare şi alte instituţii de credit operaţiuni cum sunt:

-scontarea şi rescontarea efectelor de comerţ şi a bonurilor de casă prezentate de societăţile bancare şi alte instituţii de credit

-BNR deschide conturi curente societăţilor bancare şi celorlalte instituţii de credit şi efectuează operaţiuni de încasări şi plăţi între acestea; prin intermediul conturilor deschise în evidenţele sale BNR efectuează servicii de compensare şi decontare între societăţile bancare.

-Scontarea, dobândirea, luarea în gaj şi vânzarea de creanţe asupra statului, asupra societăţilor bancare şi asupra altor societăţi în scopul realizării politicii monetare, ţinându-se cont de situaţia pieţii.

-Poate cumpăra, vinde sau accepta drept gaj titluri şi alte valori; stabileşte regimul rezervelor pe care societăţile bancare sunt obligate să le menţină în conturi special deschise în evidenţele BNR şi acţionează ca împrumutător de ultimă instanţă pentru societăţile bancare aflate în dificultate.

-BNR efectuează operaţii cu trezoreria statului; în acest scop ţine în evidenţele sale contul curent al trezoreriei statului, acţionează direct sau prin intermediul altor bănci ca agent al statului în ceea ce priveşte emisiunea de obligaţiuni şi a altor înscrisuri de stat; vânzarea şi răscumpărarea acestora precum şi plata dobânzii şi a altor comisioane; poate acorda bugetului de stat împrumutiri pentru acoperirea decalajului temporar dintre venituri şi cheltuielile bugetare.

BNR formulează, conduce şi îndeplineşte politica valutară a statului cooperând cu alte organisme de stat. Totodată exercită controlul asupra tuturor operaţiunilor valutare. BNR răspunde de:

-Emiterea regulamentelor cu privire la operaţiunile cu aur şi valută în vederea protejării monedei naţionale.

-Stabilirea cursurilor de schimb şi publicarea acestora (aceste cursuri fiind luate drept reper pentru efectuarea operaţiunilor cu aur şi valută de către agenţii economici şi societăţi bancare).

-Autorizarea şi retragerea autorizaţiei precum şi reglementarea şi supravegherea persoanelor juridice care au obţinut autorizaţia de a tranzacţiona valută.

-Stabilirea plafoanelor activelor în aur şi a celor în valută pe care persoanele juridice autorizate le pot păstra în depozite.

-Păstrarea şi administrarea rezervelor internaţionale ale statului.

-Stabilirea unor limite la poziţiile valutare nete ale societăţilor bancare precum şi plafonul şi condiţiile îndatorării externe a anumitor societăţi.

BNR este autorizată să efectueze următoarele operaţiuni:

-Cumpără, vinde şi face alte tranzacţii cu monede, lingouri de aur şi alte metale preţioase, cu valute, bonuri de tezaur şi alte titluri emise de guverne străine sau de către instituţii monetare internaţoinale.

-Deschide şi menţine conturi la instituţii financiare interguvernamentale, la bănci centrale, organizaţii monetare şi financiare din străinătate.

-Acţionează ca agent sau corespondent pentru instituţii financiare interguvernamentale, bănci centrale, autorităţi monetare şi organisme financiare din străinătate.

-Este răspunzător pentru emiterea de reguli şi reglementări privind contul tranzacţiilor valutare pe teritoriul ţării.

Resursele BNR sunt constituite în primul rând din capitalul propriu care aparţine în întregime statului. Rezervele băncii se constituie din profitul prevăzut în bilanţ după acoperirea integrală a cheltuielilor. Din profitul brut înregistrat în bilanţul băncii 20% se utilizează pentru constituirea fondului de rezervă a băncii destinat acoperirii eventualelor pierderi. Această cotă se reduce la 10% când activele din fondul de rezervă ajung să fie egale cu capitalul băncii şi la 5% când aceste active ajung să reprezinte dublul capitalului. Diferenţa de profit rămasă după repartizare la fondul de rezervă şi plata impozitului pe profit se utilizează conform hotărârii consiliului de administraţie al BNR.

BNR este condusă de un consiliu de administraţie iar gestiunea curentă este încredinţată guvernatorului băncii. Consiliul de administraţie este compus din:

-Guvernatirul băncii ca preşedinte

-Primul viceguvernator

-Doi viceguvernatori

-Cinci membri

Consiliul de administraţie hotărăşte asupra politicii monetare, valutare şi de credit, stabileşte direcţiile principale în condiţiile operaţiunilor bancare precum şi răspunderile ce revin aparatului băncii. Hotărăşte asupra organizării interne şi asupra salariilor personalului. În numele consiliului de administraţie guvernatorul prezintă anual parlamentului darea de seamă referitoare la situaţia monetară valutară şi de credit. Consiliul de administraţie numeşte o comisie de cenzori formată din 5 membrii dintre care unul este preşedinte. Această comisie verifică respectarea normelor legale privind evaluarea patrimoniului băncii, existenţa valorilor în casă precum şi a titlurilor de proprietate sau primite în gaj, cauţiune sau custodie. Comisia de cenzori întocmeşte raportul asupra bilanţului băncii şi asupra contului de profit şi pierderi. În teritoriu BNR are sucursale, filiale şi agenţii, iar în străinătate poate avea reprezentanţe.

Politica de creditare esta strategia si tactica bancii in domeniul operatiunilor de creditare. Politica creditara este stabilita de catre banca in baza legislatiei in domeniu. Politica de creditare a bancii trebuie:

1. Sa stabileasca cum va fi organizat serviviul de creditare

2. Sa stabileasca diferite niveluir de delegari functii si responsabilitati

3. Sa stabileasca comitetulde creditare si functiile lui.

4. Sa descrie procesul de aprobare a creditului

Politica de creditare trebuie sa indice clar structura departamentului de creditare care poate fi format dintr-o sectie sau mai multe. Politica de creditare trebuia sa stabileasca cine in banca va poseda dreptul de a aproba fiecare tip de credit si va stabili cerintele bancii fata de gaj si alte forme de asigurare a creditelor. Banca va specifica tipurile de gaj acceptate pentru fiecare tip de credit luinduse in consideratie lichiditatea gajului. Deasemenea prin intermediul politicii de creditare banca va stabili o metoda de determinare a valorii corecte a gajului si apreciera valorii lui in timp. Politica de creditare va stabili coeficientul minim pentru gaj, fiind necesar de a asigura ca valoarea gajului sa fie suficienta pentru a acoperi suma datorata bancii.( nu mai putin de 120%, de obicei).