Tipuri de active bancare

Capitolul 1. Operaţiunile bancare active

Operaţiunile active ale băncilor comerciale sunt operaţiuni de creditare a activităţii economice, adică de utilizare a resurselor mobilizate prin operaţiunile pasive.

Operaţiunile active, mai diversificate decât cele pasive, sunt clasificate după obiect în:

1. Creditarea firmelor;

2. Creditarea persoanelor particulare ;

3. Plasamente.

1.1. Caracterizarea operaţiunilor bancare active

Unul din scopurile cele mai importante în activitatea unei bănci comerciale este de a găsi plansamente, atât pentru fondurile propii, cât şi pentru cele mobilizate din afară. Plansamentele sau alocarea fondurilor sunt operaţiuni bancare active, complexe prin care banca distribuie în economie, sub forma creditelor, capitaluri proprii şi atrase.

O alta grupare a operaţiunilor active este următoarea :

- Operaţiuni de creditare;

- Alte operaţiuni de plansament pe pieţele organizate (piaţa monetara, valutară, de capital, etc.).

La baza managementului operaţiunilor active, trebuie să stea următoarele direcţii:

- Acceptarea unui risc corelat cu profitul care se provizioneaza a se obţine;

- Corelarea cât mai stransă a maturităţii creditelor cu cea a resurselor;

- Dezvoltarea şi de asemenea perfecţionarea unor tehnici şi proceduri de identificare a creditelor neperformante;

- Dezvoltarea unor noi operaţiuni active, în principal, asigurarea unei game mai mare de produse în domeniul creditării, în special, dar şi implicarea băncilor comerciale în procesul de restructurare a agenţilor economici.

În acest sens, plansamentele trebuiesc orientate în direcţia asigurării unui grad mai mare de siguranţă ( risc minim), astfel încât, acest risc corelat cu profitul prognozat să rezolve problema lichidităţii băncii. Întrucât ,din acest punct de vedere , plansamentele bancare nu sunt omogene , managementul bancar trebuie să rezolve problema aprecierii cu rigurozitate a gradului de lichiditate a unui activ, astfel încât , pe de o parte , acesta să contribuie la transferul de bani în economie , iar pe de altă parte la maximizarea profitului băncii.

Structura plansamentului în funcţie de corelaţia risc-profit-lichiditate, prezentă în tabelul de mai jos, trebuie să reprezinte obiectivul principal al manangementului operaţiunilor active.

Criteriul pe baza cărora se axează optimizarea structurii plansamentelor sunt, pe de o parte diversificarea portofoliului, iar pe de altă parte selectarea lor în funcţie de rezultatul corelaţiei profit – risc.

Tabelul nr. 1. Structura plansamentelor în funcţie de corelaţia risc-profit-lichiditate

Plansamente Grad de risc Grad de profit Grad de lichiditate

Numerar Scăzut Mic Mare

Hârtii de valoare Mediu Mediu Mediu

Credite Maxim Mare Mic

Sursa : Cristi Spulbăr, Management bancar, ediţia a doua, Editura Sitech, Craiova ,2008, p. 226.

Prin constituirea de portofolii, în general, se asigură diversificarea riscului, respectiv riscul portofoliului este mai mic decât riscul fiecărui element component. Diversificarea portofoliului urmăreşte două aspecte importante şi anume :

- Minimizarea riscului ;

- Creşterea profitului existent.

Această dispersare conduce la diminuarea riscului, dar aplatizează rezultatele.