Tranziția la economia de piață și Bursa de Valori București

Capitolul 1

Tranzitia la economia de piaţa

1.1 Contextul economic-social-politic

Cu mult înainte de anul 1989 ţările din Europa Centrală şi de Est s-au confruntat cu grave dezechilibre interne şi externe. Ele au trebuit să facă faţă încetinirilor intervenite în ritmurile lor economice care s-au transformat în adevărate decline necesitând restructurarea capacităţilor de producţie încercând din când în când să reformeze sistemul planificat central tradiţional. În ultima jumătate de secol factorii de decizie din ţările Europei Centrale şi de Est au fost nevoiţi să se confrunte la diferite niveluri cu propria lor subdezvoltare economică comparativ cu Vestul.

În prima jumătate a anului 1989, programul de reformă al preşedintelui Gorbaciov a creat posibilitatea demisiei partidului comunist în Polonia, moment ce a declanşat o cascadă de revoluţii în a doua jumătate a aceluiaşi an.

Aceste revoluţii au avut trei efecte imediate:

schimbarea orientării de la versiunea dezvoltării pieţei din sistem socialist înapoi la piaţa capitalistă dominată de supremaţia proprietăţii private şi a liberei iniţiative;

noile guverne, spre deosebire de cele precedente, s-au bucurat atât de o legitimitate politică, dar şi de suportul popular necesar pentru a întreprinde unele măsuri mai puţin acceptate de mase, privind stabilitatea economică;

sfârşitul regulilor impuse de Uniunea Sovietică care a declanşat şi colapsul rapid al comerţului în cadrul CAER, organism dizolvat formal în septembrie 1991; impunându-se deschideri mai mari economiilor din centrul şi estul Europei se formulau posibilităţi pentru reorientarea comerţului lor către vest.

Noile condiţii politice precum şi slaba dezvoltare economică din aceste ţări au necesitat planuri urgente de stabilzare pentru a pune capăt lipsurilor critice. Oprirea presiunilor inflaţioniste, împiedicarea crizelor , reformele radicale instituţionale, incluzând pentru prima dată privatizarea, deschiderea către comerţul internaţional şi finanţele externe s-au constituit în precondiţii pentru o efectivă restructurare la nivel micro şi macroeconomic.

La nivel geopolitic numele numele de Europa Centrală şi de Est cuprinde şapte state: Polonia, Cehia şi Slovacia, Ungaria, România, Bulgaria, Albania şi C.S.I. (ţările fostei Uniuni Sovietice).

Înainte de unificarea politică şi economică cu R.F. Germania, R.D. Germania era inclusă între ţările Europei Centrale şi de Est, actualmente, după unificare, ea a fost inclusă în Comunitatea Europeană. Specialiştii includ şi fosta Iugoslavie în rândul ţărilor din Europa de Est. Această ţară, însă, a participat la unele lucrări OCDE încă din 1961, a cunoscut o economie planificată de tip sovietic doar în primii ani după Al doilea Război Mondial, elaborându-şi apoi un sistem politic original şi independent politic.

Ţările Europei Centrale şi de Est au fost împărţite în trei grupe:

-ţările din nordul Europei Centrale – Polonia, Cehia, Slovacia şi Ungaria; reprezintă ţări relativ mai dezvoltate, care, în perioada 1989-1991, au devenit democraţii funcţionale;

-ţările din sudul Europei Centrale – România, Bulgaria şi Albania, relativ mai puţin dezvoltate care au făcut eforturi deosebite privind degajarea corpului politic în favoarea exprimarea formelor democratice de guvernământ şi a unei economii de piaţă mai bine conturate;

-ţările din Comunitatea Statelor Independente care prezintă trăsături comune atât cu ţările din Europa Centrală, zona nordică, cât şi cu cele din sudul Europei. Nivelul de dezvoltare al acestor state este foarte diferit de la o ţară la alta. Singura diferenţă faţă de ţările din Europa Centrală şi de Est o reprezintă mărimea şi puterea C.S.I., considerate ca dimensiuni mondiale.

În perioada 1991-1992 economiile Europei Centrale şi de Est au cunoscut o degradare rapidă a rezultatelor lor economice astfel încât nivelul de viaţă a înregistrat minusuri substanţiale. Această depreciere se exprimă în rezultate diferite la ţări diferite prin:

-mostenirea unei planificări centrale;

-erorile comise în materie de politică economică, datorită unei tatonări insuficiente şi a unei grabe nejustificate;

-măsuri dificile impuse de tranziţia la economia de piaţă;

-noile şocuri economice provenite din exterior, suportate de toate economiile.