Uniunea monetară europeană

In economie, o uniune monetara este o situatie in care mai multe tari au fost de acord sa imparta o singura moneda intre ele. Uniunea Economica si Monetara Europeana (UEM) se compune din trei etape care coordoneaza politica economica si care culmineaza in adoptarea monedei euro, moneda unica a U.E. Toate statele membre ale Uniunii Europene sunt asteptate sa participe in UEM. Saisprezece state membre ale Uniunii Europene au intrat in etapa a treia si au adoptat euro ca moneda a lor. Regatul Unit al Marii Britanii, Danemarca si Suedia nu au acceptat etapa a treia si cele trei state membre ale UE inca mai folosesc propria lor moneda si astazi. Criteriul Copenhaga este cel mai nou set de conditii de intrare pentru statele care doresc sa se alature U.E. Acesta contine cerintele care trebuie sa fie indeplinite si limita de timp pana la care acestea trebuie indeplinite pentru ca o tara sa se alature uniunii monetare. Cele 10 tari noi care au aderat la Uniunea Europeana in 2004 intentioneaza sa intre in a treia etapa a EMU in urmatorii zece ani, desi timpul exact depinde de diferiti factori economici. Pentru a se intalni, patru dintre aceste tari au facut asa, Slovenia (1 ianuarie 2007), Cipru si Malta (1 ianuarie 2008) si Slovacia (1 ianuarie 2009). In mod asemanator, acele tari care negociaza in prezent pentru intrare vor prelua de asemenea euro ca moneda proprie in anii urmatori intrarii.

Inainte de a adopta euro, un stat membru trebuie sa aiba valuta in Mecanismul European al Ratei de Schimb (ERM II) timp de doi ani. Danemarca, Estonia, Latvia si Lituania sunt participantii actuali in mecanismul ratei de schimb. UEM este uneori denumit ca Uniunea Monetara Europeana, de fapt inseamna Uniunea Monetara Economica.

Printre statele europene, UEM simbolizeaza in mod oficial Uniunea Economica si Monetara. Alte tari folosesc de asemenea UEM pentru a se referi in general la Uniunea Monetara Europeana. UEM reprezinta conventia intre statele membre participante ale Uniunii Europene pentru adoptarea unei monede unice puternice si a unui sistem monetar. Consiliul European a fost de acord sa denumeasca aceasta moneda unica europeana Euro. Statele europene au decis ca UEM si o piata europeana unica erau esentiale pentru implementarea Uniunii Europene, care a fost creata pentru a avansa unitatea economica si sociala in randul populatiei Europei si sa stimuleze Europa spre o pozitie mai inalta in comunitatea internationala.

Cele trei etape pentru implementarea UEM au fost dupa cum urmeaza:

Etapa intai: din 1 iulie 1990 pana in 31 decembrie 1993

- In data de 1 iulie 1990, controalele de schimb valutar au fost desfiintate, astfel miscarile de capital au fost complet liberalizate in Comunitatea Economica Europeana.

- Tratatul de la Maastricht din 1992 stabileste indeplinirea UEM ca obiectiv formal si fixeaza un numar de criterii de convergenta economice referitoare la rata inflatiei, finantele publice, ratele de interes si stabilitatea ratei de schimb valutar.

- Tratatul intra in vigoare in data de 1 noiembrie 1993.

Etapa a doua: din 1 ianuarie 1994 pana in 31 decembrie 1998

- Institutul Monetar European este stabilit ca predecesor al Bancii Centrale Europene, avand sarcina de a consolida cooperarea monetara intre statele membre si bancile nationale ale acestora, precum si de a superviza bancnotele ECU.

- In 16 decembrie 1995, detalii cum ar fi numele noii monede ( euro), precum si durata perioadelor de tranzitie sunt decise.

- In 16-17 iunie 1997, Consiliul European decide la Amsterdam sa adopte Pactul de Stablitate si Crestere, menit sa asigure disciplina bugetara dupa crearea monedei euro, si un nou mecanism al ratei de schimb (ERM II) este initiat sa ofere stabilitate asupra monedei euro si monedele nationale ale tarilor care nu au intrat inca in zona euro.

- In 3 mai 1998, la Consiliul European din Bruxelles, cele 11 tari initiale care vor participa in etapa a treia din 1 ianuarie 1999 sunt selectate.

In 1 iunie 1998, Banca Centrala Europeana (BCE) este creata, si in 31 decembrie 1998 ratele de conversie intre cele 11 monede nationale participante si euro sunt stabilite.

Etapa a treia: 1 ianuarie 1999 si in continuare

• De la inceputul anului 1999, euro este acum o moneda reala si este introdusa o politica monetara unica sub autoritatea BCE. O perioada de tranzitie ce dureaza 3 ani incepe inaintea introducerii bancnotelor si monedelor euro, dar in mod legal valutele nationale deja nu mai existau.

• In 1 ianuarie 2001, Grecia intra in a treia etapa a UEM.

• Bancnotele si monedele euro sunt introduse in ianuarie 2002.

• In 1 inanuarie 2007, Slovenia intra in a treia etapa a UEM.

• In 1 ianuarie 2008, Cipru si Malta intra in a treia etapa a UEM.

• In 1 ianuarie 2009, Slovacia intra in a treia etapa a UEM.

Istoria UEM

In 1979, Consiliul Europeana adoptat Sistemul Monetar European, cunoscut ca SME , care a intrebuintat un mecanism al ratei de schimb, sau ERM, pentru a incuraja tarile participante sa isi pastreze fluctuatiile ratelor de schimb valutar intr-o masura acceptabila. Limitele permise ale ERM au fost provenite de la Unitatea Monetara Europeana, sau ECU, o moneda referentiala calculata dintr-o medie a monedelor nationale ale tarilor participante. In 1988, Jacques Delors, presedintele Comisiei Europene, a instituit un comitet care a propus un plan format din trei etape pentru a ajunge la o conventie economica deplina, incluzand stabilirea unei Banci Centrale Europene si a unei monede unice care ar inlocui orice moneda nationala existenta. Cu fiecare etapa, politicile monetare ale tarilor participante ar deveni mai apropiate imbinand, culminand intr-o convergenta deplina in UEM.