Condițiile de păstrare a ciupercilor xilotrofe în colecția microorganismelor

INTRODUCERE

In prezent,din aproximativ 300 specii de ciuperci comestibile (macromicete) in scopuri alimentare sint crescute mai mult de 10 specii,insa in cantitati destul de mari,cind cantitatea produsa ajunge pina la 100 sau 1000 tone,7-9 specii.In asa mod dispunem de un mare potential de marire a asortimentului de crestere a ciupercilor prin metode artificiale si cel mai mare rol ii revine colectiei de ciuperci pure.Importanta acestei colectii creste in legatura cu hotarirea problemei de pastrare a diversitatii de ciuperci “salbatice”.Cea mai sigura metoda de identificare a tipului de cultura se face prin cultivarea miceliului,adica stadiul de teleomorfa.La cultivare in conditii de laborator sunt obtinute corpurile a citorva specii de ciuperci saprofite pe baza de agar,cit si ciuperci comestibile- reprezentanti a macromicetelor xilotrofe.Luind in consideratie proprietatile lor de a se inmulti in conditii de laborator,servesc ca model exemplar pentru studierea reproducerii in biologie.Despre rolul important al colectiilor de culturi pure pentru solutionarea problemei pastrarii a biodiferentei ciupercilor marturiseste sinteza tematicii”Biodiferenta microorganismelor” rolul centrelor de resurse microbiene editat de Federatia Internationala de Colectionare a Culturilor de Microorganisme WFEEC si lucrarea “Colectia europeana de culturi si diferenta microbiana in miini siguri” CECCO.In legatura cu aceasta creste considerabil rolul colectiei de culturi pure de macromicete,dispunind de o importanta mare

Scopul cercetarilor noastre este:

• Sa asimilam conditiile pastrarii ciupercilor xilotrofe in colectia nationala de macromicete a Moldovei.

Sarcinile cercetarilor:

1. sa determinam factorii esentiali daunatori ai culturilor colectionate ale speciilor xilotrofe de ciuperci;

2. sa elaboram o schema de pastrare a culturilor de ciuperci din genurile Pleurotus si Reisha;

3. sa alegem compozitia mediului nutritiv optim pentru ciupercile speciilor Pleurotus si Reisha la pastrarea lor prin metoda semanarii vegetative.

1.DOCUMENTAREA LITERATURII

La cultivarea formelor miceliale comestibile de ciuperci apar probleme specifice legate de identificarea culturilor dupa criteriile de obicei neutilizate in sistematica traditionala a bazidiomicetelor superioare.Aceasta se complica prin aceea ca exista un grup larg de ciuperci ce traiesc pe corpurile de fructificare a bazidiomicetelor superioare,ceea ce permanent ascunde pericolul de evidentiere in cultura in loc de ciuperci, bazidiomicete din alte grupe sistematice.Cercetarile culturilor de bazidiomicete superioare deshid posibilitatea pentru rezolvarea unor astfel de probleme practice importante cum ar fi : o sursa suplimentara de proteine la cultivarea industriala a bazidiomicetelor comestibile.Majoritatea speciilor de ciuperci traditional se utilizeaza de om in alimentatie.

Utilizarea practica a ciupercilor bazidiale superioare in culture pure este posibila in 3 aspecte principale:

- producerea miceliului pentru lanturile trofice si nutritive;

- producerea miceliului de insamintare pentru obtinerea corpurilor de fructficare;

- obtinerea in baza cultivarii miceliului de ciuperci comestibile a substantelor biologic active pretioase.

Ciupercile in natura se inmultesc predominant prin spori,insa sint capabile sa se inmulteasca si vegetativ cu ajutorul bucatilor de miceliu.Aceasta particularitate au observat-o demult micologii si pina la sfirsitul secolului trecut in calitate de material de insamintare utilizau miceliu din flora spontana.Insa acest miceliu nu dadea roade bogate si deseori erau infectate cu microorganisme,ce frinau cresterea ciupercilor fructificante.De aceea savantii au cautat noi metode.In 1894 in Institutul Luis Pasteur din Franta a fost obtinuta prima cultura pura de ciupearca crescuta pe mediul nutritiv special.Miceliul era crescut pe mediu steril si avea un potentia mare.Miceliul obtinut din spori a crescut activ pe compost,iar fructificarea era mai timpurie decit la folosirea miceliului “salbatec”.De aceea indepind cu mijlocul anilor 20 in majoritatea tarilor se cultiva in laborator miceliu.