Efectul unor factori biologici și sociali asupra alimentației din Comuna Glăvile

Alimentaţia omului, în zilele noastre, a devenit o problemă de cunoaştere şi de educaţie civică. Dacă până nu de mult omul se hrănea în funcţie de producţia proprie şi de anotimp, astăzi datorită exploziei de produse alimentare pe tot parcursul anului, a circulaţiei lor din cele mai îndepărtate colţuri ale lumii, omul modern trebuie să ştie ce trebuie să mănânce, cât, cum să aleagă şi să asocieze hrana astfel ca necesităţile nutritive, necesităţile în minerale şi în vitamine să fie asigurate în concordanţă cu nevoile fiziologice şi aportului energetic al organismului în activităţile lui în societate.

Putem spune că trebuie să se treacă de la o hrănire empirică la una bazată pe cunoaştere, chiar, cu un anumit caracter ştiinţific.

In consecinţa, a apărut o nouă profesie, aceea de nutriţionist, cu grade diferite de pregătire, fie medii sau superioare, absolvenţi de facultăţi specializate în nutriţie

Fiziologia ne spune că organismul omului este un sistem capabil de integritate structurală şi funcţională capabil de a extrage din alimente necesarul nutritiv şi vitamine din alimente, atât de origine animală, cât şi de origine vegetală. De asemenea, că avem un mecanism de autoreglare a cantităţii de apă şi hrană pe care trebuie să o consumăm. Zoologia ne încadrează în mamifere cu nutriţie omnivoră. Antropologia ne-a arătat că evoluţia omului şi dezvoltarea lui intelectuală a fost definitorie după descoperirea focului, în prepararea hranei de origine animală.

Cu toate acestea, omul astăzi este tot mai dezorientat de variantele şi multitudinea părerilor legate de alimentaţie, precum şi de necesitatea de completare a alimentaţiei cu o gamă foarte largă de suplimente nutritive pe care le recomandă nutriţioniştii.

Toate acestea ne pot conduce la anumite concluzii. Una din ele este că organismul uman şi-a pierdut capacităţile de extragere a nutrienţilor din alimentele produse astăzi de industria alimentară. O alta este aceea că în goana obţinerii de produse cantitative în defavoarea celor calitative, se pierd calităţile nutritive ale alimentelor, atât de origine animală, cât şi de origine vegetală. În sfârşit prin producerea permanentă, a pierderii caracterului sezonier al materiilor prime ale produselor alimentare omul trebuie să păstreze o hrănire diversificată în funcţie de factorii ecologici, temperatură, anotimp, dar şi biologici, vârstă, sex, etc. Nu trebuie neglijată nici cheltuiala energetică, atât de diferită din timpul activităţilor umane, deci hrănirea trebuie să se realizeze şi în funcţie de factorii sociali. În plus, au apărut materii prime modificate genetic: carne artificială, rase de animale cu calităţi nutritive superioare, la fel şi plante de cultură şi legume modificate genetic, aşa numite OMG.uri, care diversifică şi mai mult oferta nutritivă a omului contemporan.

In acest prezent este necesar ca omul să aibă un ghid alimentar care să-l conducă prin labirintul nutriţional să, nu facă exces în nici o formă de hrănire ca organismul lui să nu fie influenţat de calităţile mai mult sau mai puţin „superioare„ ale oricărui aliment.

In consecinţă, pornind de la importanţa acestei teme, în lucrarea de faţă ne-am propus să facem o analiză a modalităţilor de hrănire, din comuna Glăvile, care presupunem că prezintă un caracter tradiţional, în funcţie de doi factori biologici, vârsta, sex şi în funcţie factori sociali, ca profesia, tipul de activitate şi retragerea din activitate. Ar fi interesant să se coreleze aceste moduri de hrănire cu starea de sănătate, longevitatea şi nivelul de trai, dar nu face parte din analiza noastră.

In elaborarea acestei analize am primit sprijin din partea D-nei Conf. Dr. Alexandra Zamfir căruia îi mulţumesc pe această cale.