Epurarea Biologică a Apelor Uzate

1. Procedee de tratare biologică a apelor uzate

Procedeele de tratare biologică a apelor uzate, au apărut ca o necesitate pentru imbunatătirea gradului de puritate ale acestora, în scopul lărgirii domeniului de utilizare al apelor epurate.

Uzual epurările biologice sunt plasate ca treapta finală de epurare, în general după sisteme de preepurare, epurare mecanică, epurare fizico-chimică.

Epurările biologice aduc acel plus de eficacitate a sistemelor de îndepărtare a impuritătilor aflate în apele uzate, în scopul obtinerii unor calităti superioare privind mirosul, gustul, turbiditatea, compozitia chimică.

Pentru fiecare sistem de epurare biologică utilizat în parte, se stabilesc norme privind calitatea apelor admise în sistem, precum si calitatea apelor deversate. Aceasta specificitate rezultă din diversitatea compozitiei chimice a apelor prelucrate prin aceste procedee.

Complexitatea în componente impurificatoare a apelor admise în instalatiile biologice determină alegerea procedeului care se pretează cel mai bine pentru realizarea unui înalt grad de eficacitate.

Epurarea biologică a apelor uzate se realizează în:

- instalaţii de epurare biologică naturală (câmpuri de irigare şi filtrare, iazuri biologice etc.);

- instalaţii de epurare biologică artificială (filtre biologice, bazine cu nămol activ, iazuri de oxidare etc.).

Procedeele cele mai utilizate în scopul epurării biologice sunt:

- epurarea cu filtre biologice

- epurarea cu discuri biologice

- epurarea cu namol activ

1.1. Epurarea cu filtre biologice

Biofiltrele sunt sisteme care utilizează mase bacteriene fixate pe suport solid de diverse compozitii: betoane, pietris, piatra concasată, zgură, cocs, materiale plastice

Eficienta economică a acestor sisteme creste odată cu cresterea numărului de sicane situate deasupra filtrelor biologice. Aceste filtre sunt utilizate în foarte multe cazuri cu exceptia apelor încărcate cu substante peliculogene cum sunt apele cu produs petrolier din rafinării, deoarece acestea actioneaza negativ asupra microorganismelor, prin formarea unei pelicule superficiale, pe membranele acestora, împiedicând contactul cu apa reziduală, nerealizându-se scopul.

Cele mai utilizate filtre biologice sunt cele amplasate în bazine paralelipipedice de mare capacitate.

Există, însă, si biofiltre verticale numite ,, filtre biologice turn “ care sunt utilizate cu mare randament în cazul epurărilor apei uzate menajere, provenite în special de la mici colectivităti. Fig. 1.

Sectiunea A-A

Fig. 1. - Filtru biologic turn

1.2. Epurarea cu biodiscuri

Acest procedeu este un sistem eficace în special pentru alimentări cu debite mici.

Biodiscurile montate au aspectul unor tamburi cu posibilitatea de rotire în jurul axei lor. Viteza de rotatie este mică, de numai câteva rotatii pe minut. Pe suprafata acestor discuri se fixează microorganismele, asemănător cu procedeul descris anterior. Functie de necesarul calitativ al apei, se utilizează mai multe discuri în fascicule care pot fi dispuse în mai multe trepte.

Fig. 2.-Schema instalatiei de epurare biologică cu discuri scufundate

1.3. Procedeul de epurare cu nămol activ