Hrănirea unei populații de rana arvalis în funcție de sexe și activitate circadiană - zona Reci, Județul Covasna

1. Introducere

Rana arvalis este considerată una dintre cele mai rare specii din herpetofauna României (Fuhn, 1960; Poliş, 1977), aflându-se la noi la limita sudică a arealului european (Cogălniceanu et al., 2000a). Majoritatea populaţiilor de Rana arvalis din România (cele din nord-vestul ţării – Fuhn 1969), se consideră că aparţin subspeciei woltestorffi. O mare importanţă prezintă populaţiile de Rana arvalis din Depresiunea Braşovului, fiind considerate aparţinând subspeciei nominate Rana arvalis arvalis. Pe parcursul anilor au apărut studii despre populaţia celebră de Rana arvalis de la Mestecănişul de la Reci cum ar fi publicaţiile lui Gyorgy Dély (1953), Bogdan Stugren (1966), Ştefan Vancea (1959), analizând această populaţie din perspectivă biogeografică. Prezenţa în continuare a broaştei de mlaştină în această regiune a fost semnalată recent de Csata şi Csata (1996).

Lucrarea de faţă şi-a stabilit ca obiectiv analiza hranei broaştei de mlaştină din zona Reci (judeţul Covasna), aducând prin acesta o contribuţie importantă la cercetările de spectru trofic al speciei Rana arvalis.

Studiile cu obiectiv investigării spectrului trofic la amfibieni oferă rezultate interesante şi de o deosebită importanţă, având în vedere faptul că aceste animale, acţionând la limita dintre ecosistemele acvatice şi cele terestre (Burton & Likens, 1975), ocupă poziţii importante în lanţurile trofice. Procurarea hranei este considerată a fi cea mai importantă activitate a unei broaşte, pentru că atâta timp cât necesităţile energetice nu sunt satisfăcute, celelalte modele comportamentale nu primesc valoare adaptativă, nefiind iniţiate (Avery, 1976).

Studiul nostru s-a efectuat în anul 2004 (luna iunie), având drept scop identificarea diferenţelor în utilizarea resurselor trofice de către broaştele de mlaştină în funcţie de perioada zilei şi sex.

Datele privind spectrul trofic al speciei Rana arvalis au fost obţinute atât de cercetători străini din Suedia (Loman, 1979), Ungaria (Lőw at al., 1990; Kovács & Török, 1992; Török & Csörgő, 1992), Finlanda (Itämies, 1982), Polonia (Mazur, 1966; Zimka, 1966) Rusia (Vershinin & Seredyuk, 2000; Izomentzev, 1969), cât şi de cercetători români (Covaciu-Marcov et al. 2002a, 2002b, 2002c, Sas et al. 2003a, 2003b).

Studiul spectrului trofic s-a realizat prin metoda spălăturilor stomacale (Legler & Sullivan, 1979; Griffiths, 1986; Cogălniceanu, 1997; Leclerc & Curtois, 1993) care are avantajul că permite desfăşurarea activităţilor de acest gen fără uciderea broaştelor (Cogălniceanu et al., 2000b; Bulakhov, 1976), această specie fiind strict protejată, rară în regiunea cercetată.

În cadrul acestei lucrări, după o descriere generală a speciei, cuprinsă din prezentarea răspândirii geografice cu hărţile corespunzătoare, descrierea caracterelor morfologice ilustrată cu fotografii, respectiv a unor aspecte legate de ecologia şi ciclul de viaţă al speciei, urmează interpretarea rezultatelor studiului. Pentru o mai bună înţelegere a acestora am folosit tabele şi grafice, iar analiza statistică a datelor a fost posibilă prin utilizarea unor programe speciale pe calculator. Rezultatele studiilor noastre au fost concretizate prin publicarea unor articole ştiinţifice în reviste de specialitate din ţară (Sas et al., 2005).

Doresc să mulţumesc tuturor celor care m-au ajutat la realizarea acestui studiu. În primul rând vreau să mulţumesc îndrumătorilor acestei lucrări, domnului Şef Lucr. Dr. Severus-Daniel Covaciu-Marcov şi domnului Prep. Univ. Drd. István Sas, specialişti în domeniul herpetologiei, pentru ajutorul acordat în cadrul muncii pe teren, pentru atenţia şi răbdarea în explicarea tehnicilor de lucru, respectiv pentru sprijinul teoretic, oferit prin punerea la dispoziţie a unui bogat material bibliografic. Mulţumesc şi doamnei Conf. Univ. Dr. Diana Cupşa pentru sprijinul acordat în determinarea prăzilor identificate în spectrul trofic al broaştelor de mlaştină. Aş mai vrea să transmit mulţumirile mele şi colegilor mei din echipa de C. H. O. (Clubul Herpetologic Oradea), în special colegului Alfred-Ştefan Cicort-Lucaciu, pentru ajutorul acordat pe teren.

2.Răspândirea geografică

a speciei Rana arvalis Nilsson 1842

Specia Rana arvalis aparţine familiei Ranidae, familie ce grupează cele mai evoluate specii de Anure, cuprinzând 50 de genuri şi aproximativ 700 de specii (Zug, 1993), aceste specii fiind broaşte care se deplasează pe uscat prin salturi (Arnold & Burton, 1978). Speciile acestei familii sunt prezente aproape în toată lumea, fiind răspândite pe continentele Europa, Asia, Africa şi cele două Americi, dar şi pe unele insule din Nord-Vestul Oceanului Pacific, lipsind în sudul Americii de Sud, în sudul Australiei şi în Noua Zeelandă (Fuhn, 1960).

În Europa, din genurile familiei Ranidae, poate fi întâlnit doar genul Rana, reprezentat în România de cinci specii şi de o formă hibridă între două dintre acestea. Două specii (Rana lessonae, Rana ridibunda) şi forma hibridă dintre ele (Rana esculenta) (Csata, 1996) sunt încadrate în grupul broaştelor verzi din genul Rana. Celelalte trei specii de broaşte din acest gen (Rana arvalis, Rana dalmatina, Rana temporaria) sunt incluse în grupul broaştelor brune.