Luxația

CAPITOLUL I. 1.

Importanta problemei

1.1. Generalităţi

Terminologia folosita in prezent referitor la această afecţiune pretează incă

la confuzii , existând mai multe denumiri incomplete, altele improprii. Termenul de definire cel mai corect este cel de “ malformaţie luxantă a şoldului”, termen propus de Lance, deoarece caracterizează copiii care la naştere asociază trei grupe de anomalii:

- displazie cotiloidiană (anteversie exagerată şi oblicitate crescută a plafonului)

- displazie femurala proximală (antetorsiune exagerată şi valgus al colului peste limitele de vârsta, hipotrofie a capului cartilaginos)

- hiperlaxitate capsulara.

Termenul de displazie presupune o dezvoltare anormală ducând la defecte al capsulei, extremităţii proximale a femurului şi cotilei. Acest termen scoate in evidenţă natura dinamica a alterărilor componentelor osteo-cartilaginoase in creştere şi răspunsul lor la acţiunea forţelor biomecanice anormale. Odată cu restabilirea relaţiilor articulare normale intre capul femural si cotilă modificările anatomice sunt reversibile in timp prin creştere. Luxaţia congenitala de şold trebuie privita ca o deformaţie progresivă a unor structuri anterior normale, deformaţie care se produce in timpul perioadei fetale de dezvoltare si nu in perioada embrionara; deci nu este o malformaţie produsa in perioada organogeneză (excepţie luxaţia teratologică).

In realitate, la naştere in afara şoldului normal, pot fi întâlnite doua situaţii:

1. luxatia congenitală de şold teratologica (ireductibilă) care survine in utero pe un fond plurimalformativ, deseori la artrogripotici;

2. displazia de şold (veritabila malformaţie luxantă)- clinic se vorbeşte de şold lax congenital sau şold instabil.

1.2. Scopul si obiectivele lucrării

Această lucrare scoate in evidenţă importanţa rolului kinetoterapiei, ca ştiinţă biologică interdisciplinara in tratamentul luxaţiei congenitale de sold.

Kinetologia, ştiinţa ce se ocupă cu studiul mişcării corpului omenesc, işi defineşte componentele sale in funcţie de obiectivele majore pe care şi le propune, aplicând in scop profilactic şi/ sau terapeutic mijloace specifice, nespecifice si complexe; astfel vorbim despre kinetoterapie si kinetoprofilaxie.

Kinetoterapia aplică aceste mijloace cu scopul recuperării somato-functionale, motrice si psihice si/ sau al reeducării functiilor secundare, de compensaţie, in cazul afecţiunilor parţial reversibile sau ireversibile.

În cazul unor funcţii reduse sau absente, kinetoterapia încearcă sa conserve capacitatea de efort restantă şi să dezvolte mecanisme compensatorii.

Kinetoprofilaxia aplică mijloacele cu scopul prevenirii îmbolnăvirilor, complicaţiilor sau sechelelor acestora, constituindu-se in : kinetoprofilaxie primară (cu aplicabilitate asupra individului sănătos) , secundară (aplicată pentru a preveni complicaţiile îmbolnăvirilor) si terţiară (pentru a preveni apariţia sechelelor, a leziunilor somato-funcţionale ireversibile ce ar putea determina disabilitate motorie si/ sau psihică).

C A P I T O L U L I I

FUNDAMENTAREA TEORETICA A LUCRARII

II. 1. DEFINITIA BOLII

Luxaţia este leziunea traumatică in care extremităţile osoase ale unei articulaţii se deplasează una faţă de alta si sunt menţinute in această poziţie. O luxaţie primeşte denmumirea articulaţiei unde se produce (luxaţia umărului sau scapulo- humerală, luxaţia şoldului sau coxofemurală) sau denumirea precisă a segmentului osos luxat (luxaţia capului femurului).

Displazia luxantă coxofemurală (luxaţia congenitală a şolului) este cea mai frecventă malformaţie congenitală a scheletului şi cea mai veche afecţiune studiată temeinic.

AMBROISE PARE (1678) atrage primul atenţia asupra caracterului ereditar al bolii, PALETTA (1783), PRAVAZ (1847- 1849), HOFFA, LORENZ (1880-1895), FROELIOH (1910), HILGENREINER (1925), PUTTI (1929) etc, sunt doar cateva nume şi tot atatea jaloane din istoricul studiului etiopatogeniei şi terapiei ortopedico-chirurgicale ale acestei afecţiuni.

Prin displazie luxantă a şoldului, intelegem totalitatea dismorfiilor osteo-chondro- capsulo- ligamentare coxofemurale, care determină sau pot determina dislocarea capului femural din acetabul, cu toate consecinţele sale immediate sau tardive (coxa- vara, maladia LEGG-CALVE-PERTHES etc).