Metodele de Majorare a Producției de Lapte la Ovine

Actualitatea temei.

Creşterea ovinelor este o activitate tradiţională străveche. La noi în ţară cît şi peste Prut, s-a considerat că primul meşteşug a fost păstoritul.

Deşi folosirea oilor pentru producţia de lapte este foarte veche, totuşi apariţia raselor specializate în această direcţie este mai tardivă şi raportată la mai puţine rase ca în cazul creşterii în direcţia producţie de lînă sau de carne. Apoi, aria de răspîndire a raselor de lapte este limitată la zone geografice mult mai restrînse decît în cazul oilor de lînă sau de carne.

De aceea, în lucrarea dată voi demonstra necesitatea cunoaşterii şi aplicării în practică a tuturor metodelor de majorare a producţiei de lapte la ovine. Totuşi, trebuie de ţinut cont şi de o grupare de factori ce influenţează direct sau indirect asupra procesului de lactaţie.

Principala metodă de majorare a cantităţii şi calităţii laptelui a fost din totdeauna ameliorarea. Selecţia şi încrucişarea au permis depăşirea normelor şi standartelor.

În R. Moldova mai mereu s-a tins spre mărirea cantităţii de lapte. O dată cu încrucişarea berbecilor de Rasa Friză cu oile autohtone de Rasa Ţigae s-a îndeplinit necesarul, atît cantitativ cît şi calitativ.

Fig.1. Hibridul Rasei Friză × Ţigae.

1. Caracterstica raselor de oi ( Friza, Awassi, Sarda, Lacoune ).

Toate rasele enumerate mai sus sunt rase de ovine de lapte. Provin din ţări cu climă blîndă şi cu vegetaţie ambundentă. Aceste zone de trai au în caracteristica lor toţi factorii pozitivi ce influenţează asupra cantităţii şi calităţii laptelui. Producţia de lînă este una relativ joasă, însă calitatea lînii este net superioară. Ugerul este foarte bine dezvoltat în ceea ce priveşte volumul său. De obicei aceste oi sunt considerate de producţie mixtă. Datorită producerii unei cantităţi mari de lapte, aceste ovine pot creşte normal mai mulţi mei, însă chiar şi prolificitatea lor este destul de înaltă, cu ar fi în cazul oilor de rasa Friză.

Rasa friză a fost creată prin selecţia oilor locale, în condiţii bune de hrănire, prin regiunile de nord ale Germaniei, Olandei, Belgiei, Danemarcei şi Franţei toate cu o vegetaţie ambundentă. Tipul morfoproductiv, reprezintă laptele şi prolificitatea foarte ridicată.

Oile friză sunt oi de talie mare ( 68 – 70 cm ), au membre lungi, uger foarte bine dezvoltat. Ugerul are o formă corporală piriformă. Conformaţia robustă, armonioasă, scheletul puternic bine îmbrăcat în musculatură, cu trăsături accentuate la ambele sexe, specifice unei rase de lapte. Lîna de pe corpul ovinei are o extindere redusă, ceafa şi coada sunt acoperite cu jar. Producţia de lînă este de 3kg la oi şi 5 – 6 kg la berbeci. Fineţea lînii este de o calitate de 48 – 46 microni iar lungimea şuviţei de 10 – 15 cm.

Masa corporală a oilor este de 50 – 60 kg, iar a berbecilor de 80 – 90 kg.