Micotoxinele Produse de Genul Fusarium și Efectele lor asupra Reproducției Animalelor

1. PRECIZĂRI

Ţinta principală a industriei de crestere a animalelor este aceea de a maximiza cantitea şi calitatea cărnii şi a altor produse per animal per an menţinând cheltuielile de întreţinere şi sanatate. În unitatea de reproducţie performanţele unui animal este cuantificată de numarul de pui viabil per animal per an. Obiectivul crescătorilor de animale pentru reproducţie este acela de a creşte acest număr menţinând sporul de creştere la nivel mare, calitatea carcasei şi precocitatea puilor.

Dacă este adevarat că zestrea genetică este crucială în determinarea fertilităţii, performanţelor şi caracteristicilor carcasei – prin coroborarea importanţei programelor de ameliorare genetică – atunci nu trebuie să uitam că factorii de mediu vor influenţa modul de exprimare a genelor. Factorii de mediu care influenţează expresia genelor sunt hrana, miscarea, agentii patogeni, substantele chimice, radiatiile ultraviolete si chiar şi emotiile. O dieta care să ofere necesarul de nutriente în diferitele sale stadii de dezvoltare şi care să nu producă efecte nedorite prin ingerarea sa de către animal este crucială pentru succesul producţiei.

Zearalenona este o micotoxină estrogenică nesteroidică produsă de Fusarium spp. A fost semnalată în numeroase micotoxicoze la animalele de fermă, în special la suine. Zearaleona este rezistentă la temperaturi ridicate şi poate fii găsită în întraga lume contaminând numeroase culturi de cereale , cum ar fii porumbul, ovaz, orz, grâu, orez şi sorg (Kuiper-Goodman et al., 1987; Tanaka et al., 1988) cât şi pâinea (Aziz et al.,1997).

S-a dovedit că Zearalenona este produsă în porumb de izolate din Australia,

Europa şi America de Nord (Vesonder et al.,1991), Filipine, Tailanda si Indonezia (Yamashita et al., 1995) Prezenţa Zearaleonei în hrana a fost demonstrată şi în America de Sud (Dalcero et al., 1997; Molto et al., 1997), Africa (Doko et al., 1996), China si Rusia (Ueno et al., 1986). Izolate de Fusarium de la bananier pot produce de asemenea zearalenonă (Jiménez et al.,1997).

Zearalenona este descrisa din punct de vedere chimic ca fiind o lactona acida fenolic-reziciclica ce poate fii produs de mai multe specii de Fusarium inclusive F. culmorum, F. graminearum si F. crookwellense. Aceste specii infesteaza cereale si tind sa se dezvolte mai ales in primaverile reci si umede. Cea mai mate ingrijorare este ca zearalenona este un fitoestrogen binecunoscut care produce dereglari hormonale la animalele care ingera nutret contaminat , cu efectele cele mai grave la suine

Zearalenona

Concentraţiile din nutreţuri variază larg depinzând în special de condiţiile meteo. Zearalenona s-a regăsit în proporţie de 11-80% în probele de grâu şi 7-68% în probele de orz pentru nutreţ prelevat aleator în sud-vestul Germaniei între 1987-1993, cu valori între 3-180 µg/kg la grâu (cu cea mai mare valoare 8000 µg/kg) şi 3-36µg/kg la orz (cu cea mai mare valoare 310 µg/kg) (Müller et al., 1997). Grâu pentru consumul uman a fost colectat din toate regiunile Bulgariei (140 probe) după recolta din 1995, un an caracterizat de ploi abundente pe durata primaverii şi a verii. Frecvenţa contaminării cu zearalenonă a fost de 69%, cu o concentraţie medie în probele positive de 17 µg/kg şi un maxim de 120 µg/kg (Vrabcheva et al., 1996).

Zearalenona s-a regăsit în 30% din cele 2271 de probe de porumb prelevat din regiunile Buenos Aires şi Santa Fe din Argentina în 1983-94, cu o concentraţie medie de 165 µg/kg (variaţie anuală, 46-300 µg/kg) şi cu un maxim de 2000 µg/kg (Resnik et al., 1996). Concentraţiile în culturile alternative sau ecologice de secară şi grâu au fost mai mari decât în culturile convenţionale. Zearalenona s-a regăsit în 40 din cele 201 probe cu o concentraţie medie de 24 µg/kg la grâu şi 51 µg/kg la secară cultivate alternativ, 6 µg/kg la grâu şi 4 µg/kg la secară în culturile convenţionale. Cele mai mari concentraţii de zearalenonă a fost de 199 µg/kg, în culturile alternative de secară. (Marx et al., 1995).

Zearalenona poate fi excretată în lapte după ce vacile în lactaţie au fost hrănite cu nutreţ contaminat în doze mari. Concentraţiile maxime găsite în laptele de vacă la care i-a fost administrată o doză orală de 6000 mg zearalenonă (echivalentul a 12 mg/kg corp) a fost de 6.1 µg/L zearalenonă, 4 µg/L alfa-zearalenol, şi 6.6 µg/L beta-zearalenol. Nu s-a găsit nici zearalenonă nici metaboliţii acesteia în laptele (< 0.5 µg/L) a trei vaci în lactaţie care au fost hrănite cu 50 până la 165 mg zearalenonă (echivalent a 0.1 până la 0.33 mg/kg corp) pentru 21 zile.(Prelusky et al., 1990) Zearalenona poate fii transmisă de la cerealele contaminate la bere în diferitele stadii de producţie a acesteia. Deşi au fost semnalate numeroase incidente (pana la 58%) şi concentraţii mari de zearalenonă au fost detectate în berile proudse în Africa (Nigeria, < 2 mg/L; Swaziland, < 53 mg/L; Zambia, < 4.6mg/L), zearalenona şi alpha-sau beta-zearalenol nu au fost descoperie în berile Canadiene, Europene, sau Coreene cu excepţia unei beri de origine Franceză care conţinea 100 µg/L (Okoye, 1987; Scott, 1996; Shim et al.,1997).

2. DATE BIOLOGICE

2.1 Aspecte biochimice

2.1.1 Absorbţia, distribuţia, si excreţia

Majoritatea investigatiilor referitoare la distributia zearalenonei au fost concentrate pe rezidurile din tesuturi si metabolism, mai ales cu referire cinetica farmaceutica, cateva date fiind disponibile referitoare la parametrii cinetici cum ar fii absorptia si timpul biologic de injumatatire.

Atat mucoasa intestinala cat si microflora intestinala a suinelor metabolizeaza zearalenona in alfa-zearalenol (Olsen et al., 1987; Kollarczik et al., 1994). Microflora intestinala umana sanatoasa cultivata in sistem continuu nu a fost capabila sa degradeze zearalenona (Akiyama et al., 1997).

Zearalenona este absorbita rapid dupa administrare orala. Desi gradul de absorbtie este greu de masurat datorita secretiei biliare extensive, pare sa fie absorbita ixtensiv la soareci, iepuri, si oameni (Kuiper-Goodman et al., 1987).

Absorbtia la suine dupa o singura doza orala de 10 mg/kg masa corporala a fost estimate ca fiind de 80-85% (Biehl et al., 1993).

Daca zearalenona dizolvata intr-o solutie ionotonica se perfuzeaza in intestinal subtire de soarece, concentratia scade rapid, ramanand numai 4.5% in intestine la 20 min dupa injectare.disparitia zearalenonee din intestine este urmarita in primul rand kinetic avand o medie de absorbtie constanta 9.3 h (Ramos et al., 1996). Zearalenona si metabolitii acesteia au fost gasiti in plasma unor suine < 30 min dupa ce a inceput hranirea (Kuiper-Goodman et al., 1987; Olsen et al., 1991; Biehl et al., 1993).

Studiile realizate cu zearalenona marcata radioactive la soareci a aratat ca aceeasta este distribuita catre tesuturile tinta ale estrogenului cum ar fii uterul, celulele interstitiale din testicole si foliculi ovarieni. Cateva molecure marcate radioactive au fost gasite si in tesutul adipos indicand ca aceeasta poate fii depozitata in grasimi.(Kuiper-Goodman et al.,1987).