Poluarea Biologică a Apei

INTRODUCERE

Conform legii 458/2002 apa potabilă trebuie să fie sanogenă şi curată, ceea ce înseamnă că trebuie să fie lipsită de orice fel de microorganisme, paraziţi sau orice fel de substanţe care prin număr sau concentraţie pot constitui un pericol potenţial pentru sănătatea umană.

Apa este un lichid prin excelenţă biologic. Ea nu este numai un mediu care conţine în soluţie gaze, substanţe minerale sau organice, ci este şi un mediu viu. Graţie oxigenului, gazului carbonic şi sărurilor minerale pe care le conţine, ea face posibilă viaţa animală şi vegetală. Miliarde de fiinţe microscopice se află pe fundul lacurilor şi al râurilor sau se găsesc în suspensie în apele lor, acţionând asupra compoziţiei chimice a apei.

Acest mediu viu, care în mod nemijlocit dă viaţă solului, florei şi faunei, este tulburat de apele reziduale, industriale sau urbane. Modificările sunt de ordin fizic, chimic, biologic sau chiar bacteriologic.

Poluarea apelor este definită în diverse moduri. Astfel, Conferinţa de la Geneva din 1961 o prezintă ca „modificarea directă sau indirectă a compoziţiei sau stării apelor unei surse oarecare, ca urmare a activităţii omului, astfel încât apele devin inadecvate utilizărilor pe care le au în mod obişnuit, ridicând un risc pentru sănătatea omului şi pentru integritatea ecosistemelor acvatice”.

Apa contaminată este intim legată de incidenţa şi răspândirea bolilor infecţioase. Patologia infecţioasă de natură hidrică este cunoscută sub forma epidemiei, care este cea mai frecventă , dar şi cea mai gravă formă de manifestare a infecţiilor hidrice, cât şi sub forma endemiei hidrice, în zonele în care nivelul de igienă este scăzut şi populaţia consumă apă de suprafaţă netratată.

În ţările în curs de dezvoltare mor anual peste 25 milioane de oameni din cauza agenţilor patogeni şi a substanţelor poluante prezente în apa potabilă. Iar diareea, care provoacă o deshidratare puternică şi malnutriţie, face anual 3 milioane de victime în rândul copiilor sub 5 ani, cotând pentru un sfert din mortalitatea acestei grupe de vârstă. De fapt, maladiile diareice ocupă locul al doilea ca mortalitate în topul bolilor infecţioase, după afecţiuni respiratorii acute.

Agenţii patogeni umani care proliferează în mediul acvatic pot provoca hepatita A, salmonela, şi diverse tipuri de maladii diareice asociate cu E. coli, holera, febra tifoidă şi dizenteria. Unii agenţi patogeni sunt transmişi prin intermediul apei potabile infectate sau prin consumare peştilor şi scoicilor contaminate; alţii sunt răspândiţi prin practicarea înotului în ape infectate , iar altă categorie de agenţi patogeni sunt transmişi de purtători din rândul insectelor sau melcilor acvatici.

În prezentul referat am încercat să mai surprindem câteva preocupări legate de poluarea mediilor acvatice şi în special a râului Someşul Mic. În primele capitole ale lucrării sunt prezentate caracterele generale ale microorganismelor studiate, aspecte legate de patogenitatea acestora. În continuare sunt prezentate cercetările pe care le-am efectuat şi rezultatele obţinute.

1. POLUAREA BIOLOGICĂ A APEI

Poluarea biologică a apei este consecinţa deversării deşeurilor menajere (formate în cea mai mare parte din substanţe organice), care, prin fermentare modifică aciditatea, conţinutul în oxigen şi alte gaze dizolvate, compoziţia chimică a mediului acvatic. În afară de acestea, deşeurile menajere conţin în general şi bacterii patogene şi virusuri pe care procedeele clasice de epurare nu îi pot distruge întotdeauna.

Apa fecaloid-menajeră şi apa uzată de la abatoare şi fermele de animale conţin agenţi infecţioşi din rezervorul animal-uman.

Animalele şi oamenii bolnavi ca şi purtătorii asimptomatici elimină agenţi patogeni care pot mai târziu să apară în apa reziduală, nămolul activ de la staţiile de epurare şi în apa de suprafaţă.

Asemenea agenţi patogeni sunt reprezentaţi de virusuri, paraziţi, fungi şi bacterii. Aceste microorganisme patogene transmisibile prin apă pot provoca boli infecţioase, care în funcţie de natura microorganismului, (virus, bacterie, ciupercă, protozoar) pot fi boli bacteriene (febra tifoidă, holera), boli virotice (poliomielita, hepatita endemică) respectiv boli parazitare (amibiaza sau dizenteria amibiană, lambliaza sau giardiaza, tricomoniaza, fasciolaza).

Câteva protozoare patogene sunt prezente în nămolul activ, apele reziduale de canal şi apele de suprafaţă. De exemplu Entamoeba, Giardia, Cryptosporidium; precum şi protozoare potenţial patogene cum sunt Trichomonas, Hartmanella, Naegleria şi Balantidium.

Unii fungi, ca de exemplu Histoplasma, Candida si Trichophyton pot fi prezenţi în aceste medii.

Cele mai importante genuri şi specii de bacterii patogene care pot contamina apa sunt: Salmonella, Vibrio, Leptospira, Shigella, Escherchia coli, Yersinia, Campylobacter, Francisella, Brucella, Pseudomonas, Aeromonas, Listeria, Staphylococcus, Mycrobacterim, Clostridium botulinum, Clostridium perfringens, Legionella.

Materiile fecale deversate fără tratament sunt deosebit de periculoase pentru sănătatea publică, deoarece pot conţine virusuri filtrabile. Virusurile enterice rezistă la antiseptice, ca şi cel poliomielitei. Pentru prepararea vaccinului antipoliomielitic a fost utilizată a tulpină virală izolată din apa care alimenta un mare oraş.

Virusurile transmisibile prin intermediul apei sunt adenovirusuri, enterovirusuri, reovirusuri, virusul hepatitei A.

Apa poate fi o sursă de infectare cu o serie de nematode, ca de exemplu: Enterobium vermicularis, Ascaris lumbricoides, Oncocerce volvus, Dibotriocephalus latus, Trematodela care provoacă boli parazitare.