Protecția Mediului

I.PROTECTIA MEDIULUI

I.1.Introducere

Preocuparile pentru protectia mediului natural s-au facut resimtite înca de la sfârsitul secolului al XIX lea, când s-a facut tranzitia de la atitudinea de admirare pasiva a frumusetilor naturii la cea activa de actionare pentru protectia ei si de prevenire a exploatarii abuzive a bogatiilor naturale.

Axul central al politicilor noastre de mediu îl constituie asigurarea unui mediu curat pentru sanatatea locuitorilor tarii, spargerea cercului vicios al saraciei si deteriorarii mediului, asigurarea unei cresteri economice regenerative si inovative, spre binele generatiilor actuale si viitoare, armonizarea legislatiei specifice de mediu cu cea a Uniunii Europene în vederea accelerarii procesului de integrare în structurile europene.

Fara ocrotirea mediului, nu se poate asigura dezvoltarea durabila. Dezvoltarea durabila include protectia mediului, iar protectia mediului conditioneaza dezvoltarea durabila. Cerintele si exigentele existente la nivelul Uniunii Europene impun o noua abordare a problemelor globale de mediu, din punct de vedere al efectelor si presiunii asupra mediului si a tuturor consecintelor dezvoltarii socio-economice.

Conferinta Natiunilor Unite pentru Mediu si Dezvoltare (UNCED), care a avut loc la Rio de Janeiro în iunie 1992, a aratat ca nu se mai pot gândi mediul si dezvoltarea economica si sociala ca domenii izolate si ca singura cale spre progres economic pe termen lung este legarea acestuia de protectia mediului.

Problema cheie a dezvoltarii durabile o constituie reconcilierea între doua aspiratii umane: necesitatea continuarii dezvoltarii economice si sociale, dar si protectia si îmbunatatirea starii mediului, ca singura cale pentru bunastarea atât a generatiilor prezente, cât si a celor viitoare.

Pentru a se dezvolta durabil, toate tarile au nevoie de acces si perfectionare în domeniul utilizarii tehnologiilor curate si care risipesc mai putine resurse.

Un mesaj important al celui de-al saselea Program de Actiune pentru Mediu este, printre altele, acela de a perfectiona sistemele de raportare catre Comunitatea Europeana, pentru a face posibila o analiza si evaluare mai buna a cerintelor actuale prin indicarea unor modalitati de îmbunatatire a eficientei masurilor viitoare de protectie a mediului. Cu acest prilej au fost identificate sursele de mediu carora le sunt adresate dezvoltarea durabila: schimbarile climatice, folosirea irationala a resurselor naturale regenerabile si neregenerabile, pierderea biodiversitatii si acumularile de substante chimice persistente în mediu.

Masurarea progresului în atingerea obiectivelor propuse necesita informatii despre starea mediului înconjurator si despre cauzele ce stau la baza problemelor de mediu. Este necesar un sistem de raportare eficient cu privire la punerea în practica si implementarea politicilor de mediu.

Cerintele si exigentele existente la nivelul Uniunii Europene impun o noua abordare a problemelor globale de mediu din punct de vedere al efectelor si presiunii asupra mediului si al tuturor consecintelor dezvoltarii socio-economice.

Situata în zona Europei de interferenta a ecosistemelor complexe carpato-danubian si danubiano-pontic, România are o zestre naturala si peisagistica de o frumusete, varietate si echilibru de invidiat. Sunt o multitudine de colturi ale naturii în aceasta tara, ocrotite de oameni, care le-au înfrumusetat cu locuinte, biserici, ansambluri arhitectonice, lacuri de acumulare si alte constructii ce oglindesc geniul lor creator.

Dupa Conferinta Pamântului, din 1992 de la Rio de Janeiro, România a început sa asimileze parametrii dezvoltarii durabile, în conditiile speciale ale tranzitiei la un alt sistem economico-social, care, inevitabil, îsi pune amprenta si asupra activitatilor legate de protectia mediului.

Vasta problematica a protectiei mediului în contextul dezvoltarii durabile se concentreaza pe combaterea fenomenelor de poluare inerente unor activitati umane în stadiul actual, prevenirea deteriorarilor posibile, asimilarea, adaptarea si aplicarea cerintelor de mediu pentru integrarea în Uniunea Europeana, realizarea unor proiecte internationale comune pentru valorificarea potentialului Dunarii si Marii Negre, pentru protejarea biodiversitatii si a zonelor umede, monitorizarea calitatii apelor si a starii padurilor, a efectelor fenomenelor ecologice de anvergura globala, solutionarea unor

probleme acute, cum sunt cele ale diminuarii si valorificarii deseurilor si ecologizarii agriculturii, promovarea tehnologiilor curate, transformarea asezarilor umane în localitati durabile.

Starea factorilor de mediu în România nu poate fi ameliorata, daca nu se au în vedere urmatoarele aspecte:

1. faptul ca protectia mediului este o obligatie ce revine tuturor celor care organizeaza si desfasoara o activitate, iar normele si standardele de mediu existente trebuie respectate de toti si în primul rând, de cei care desfasoara activitati industriale,

2. în toate activitatile industriale trebuie acordata prioritate protectiei mediului, calitatii vietii umane si abandonata conceptia multor factori care pun în prim plan productia, fara a lua în calcul si consecintele negative asupra mediului în care traim,

3. institutiile statului, centrale si locale, trebuie sa îsi exercite, cu exigenta necesara, atributiile pe care le au în aplicarea legilor,

4. resursele financiare trebuie sa fie cât mai bine folosite si focalizate pe solutionarea problemelor de mediu din zonele critice,

5. trebuie continua a introducerea instrumentelor economice, financiare si juridice care sa-i stimuleze si, dupa caz, sa-i constrânga pe agentii economici sa investeasca în tehnologii noi, în performante economice si ecologice. In acest cadru, aplicarea efectiva a principiului poluatorul plateste va conduce la rezultate pozitive,

6. mai sunt necesare si unele adaptari ale politicii nationale, care sa tina seama, între altele, de faptul ca, în perspectiva integrarii în Uniunea Europeana, performanta economica va fi nemijlocit legata de performanta ecologica.

Problemele de protectie a mediului sunt deosebit de complexe si vizeaza toate sectoarele de activitate: economice, sociale si politice. Rezolvarea acestor probleme reclama participarea tuturor celor implicati în poluarea factorilor de mediu: agenti economici, departamente, ministere, dar si a acelora care sunt interesati în ocrotirea mediului: în primul rând populatia si reprezentantii ei alesi în diverse organisme, organizatii neguvernamentale, întreaga structura statala.

I.2. Resursele naturale ale României

Conceptul actual de mediu înconjurator are un caracter dinamic, care cauta sa cunoasca, sa analizeze si sa urmareasca functionarea sistemelor protejate în toata complexitatea lor.

Situata în zona europeana de interferenta a ecosistemelor complexe carpato-danubian si danubiano-pontic, România are o zestre naturala si peisagistica de o frumusete, varietate si echilibru de invidiat.

Prin resurse naturale se întelege totalitatea elementelor naturale ale mediului înconjurator ce pot fi folosite în activitatea umana:

resurse neregenerabile  minerale si combustibili fosili;

resurse regenerabile  apa, aer, sol, flora,fauna salbatica;