Răbojul biodiversității și sustenabilitatea

Ancorata in realitatea cotidiana a zilelor noastre, fiecare semn inscriptionat cu dalta timpului pe rabojul istoriei, geologice si biologice vine sa intre geasca zestrea patrimonului cultural- istoric al zonei din care face parte.

Gestionarea, punerea in valoarea de patrimoniu si conservarea, au drept scop asigurarea unei punti de legatura intre generatii si nu in ultimul rand sustenabilitatea si geoconservarea biodiversitatii, ca raspuns la problematicile legate de agresivitatea crescanda a schimbarilor factorilor de mediu,antropizarii excesive si marginalizarea traditiilor si capitalului cultural local si regional.

Raportata sub mai multe aspecte ce deriva din inasasi natura fireaca a lucru rilor, aceasta abordare subliniaza caracterul complex si unitar al rolului biodiversitatii in viata cotidiana al fiecarui individ si comunitate in parte si influenta avuta in dezvoltarea si punerea ei in evidenta.

Gasirea si implementarea unor modalitati de lucru apte pentru a sublinia si evidentia catacterul unitar si indivizibil al factorilor care au contribuit si dezvoltat unicitatea si valoarea biodiversitatii in tot ansamblul ei, evidenti aza in mod direct identificarea, stabilirea valorii, focusarea si contabiliza rea in vederea unei gestionari durabile cu efect multiplu in dezvoltarea comunitati lor care doresc sa implementeze dezideratele ce deriva din fondul elementelor ce alcatuiesc biodiversitatea.

Asadar contabilizrea presupune stabilirea unor pasi ce urmeaza a fi par cursi etapa cu etapa, sitarea elementelor ce alcatuiesc biodiversitatea, si analizarea lor in mod independent, danduli-se valori si intrebuintari in functie de specific, multifuctionalitate si durata de valorificare a fiecarui element sau grup de lucru in parte.

Valoarea de patrimoniu poate fi subiectiv aleasa si sa nu corespunda intrinsec la stabilirea cerintelor care o fac sa aiba dezideratul si atuul unor coeficienti selectivi ai adevaratei valori de patrimoniu.

Patrimoniul cultural al unei ţări include toate urmele activităţii umane descoperite în mediul înconjurător. Acestea sunt surse de informaţii de neînlocuit privind viaţa şi ocupaţiile oamenilor din diferite epoci şi dezvoltarea aptitudinilor artistice şi tehnice de-a lungul timpului. Deoarece monumentele, siturile şi mediile culturale sunt resurse care nu pot fi reînnoite, administrarea lor trebuie făcută pe termen lung. Monumentele şi siturile culturale sunt surse de experienţe emoţionale şi estetice unice, iar din acest motiv societatea modernă nu are decât de câştigat din conservarea şi utilizarea activă a patrimoniului său.

Gestionarea lor trebuie sa asigure in mod unitar si efectiv, suportul mate rial si spiritual in dezvoltarea si sustinerea continuitatii, contribuind astfel la patrarea valorilor traditionale prin insaisi dzvoltarea suporului logistic aferent fiecarei forme de dezvoltare in parte.

Acest concept are ca numitor comun ,,Dezvoltarea durabila”, cu impliica tii la nivel de individ si comunitate,care valorifica in mod eficient sustena bilitatea oportunitatilor oferite de paleta cromatica a biodiversitatii.

La nivel de individ perceptia imaginii, caracterizeaza chintesenta trasatu rilor, laturii afective si spiritul dezvoltat in aprecierea esteticii ca modalita te de expresie si comunicare.

Integrarea tuturor valorilor de patrimoniu, ca un produs vandabil, capabil sa aduca beneficii de ordin material si spiritual, inbinand in mod armoni os si judicios componentele ce alcatuiesc imaginea de vechi si nou, tre buie sa admita echilibrul schimbului de valori si caracterul imitativ al schimbului de idei si concepte ce corespunde istoriei esteticului si promo varea valorilor traditionale.

In mod voit, descoperirea laturilor ce pot diferentia originea si caracterul informatiei transmise de catre valorile de patrimoniu tangibile si intangibi le, stabilesc modul de reprezentare si functionalitate ce urmeaza a expri ma valoarea si gradul de implementare a lor in diverse programe de lu cru si strategii de manegement .