Viabilitatea demografică a ursului brun

Marimea mica a populatiilor izolate de urs brun din vestul Europei este in pericol. O analiza a viabilitatii populatiilor mici de ursi a fost facuta in Suedia. Acest studiu a relevat faptul ca o populatie de cel putin 6-8 femele si o perioada mai mare de un an e necesara sa asigure ca specia nu va disparea in urmatorii 100 de ani. Aceasta estimare are o marja de eroare de 10% si trebuie sa tinem cont ca ursii din Suedia au in medie o mare rata de supravietuire.

Aceasta este viabilitatea demografica si nu tine cont de toate efectele genetice asupra unei populatii de dimensiuni mici.

Viabilitatea genetica

Toate populatiile urs brun din Europa au suferit o diminuare a efectivelor in prima jumatate a secolului trecut si, deci, o reducere a varietatii genetice este de asteptat sa apara in aceste populatii. S-a constatat o reducere a inmultirii intre speciile de urs brun din Gradinile Zoologice din Nord, dar o reducere a inmulirii intre specii nu a fost inca raportata ca fiin o problema pentru micile populatii din salbaticie. Media heterozigozitatii din fostele populatii izolate din Carpatii de Vest a fost la nivelul mediei normale a mamiferelor. Heterozigozitatea in patru subpopulatii din Scandinavia este similara cu aceea gasita in unele populatii de urs brun in America de Nord care inca nu au suferit o reducere numerica a populatiei. Totusi, in micile populatii din sudul Alpilor, vestul Pirineilor si estul Cantabrianului se pare ca si-au micsorat heterozigozitatea. Rezulta ca este evident ca situatia fiecarei populatii trebuie sa fie cercetata, chiar daca noi nu putem prezice consecintele reducerii heterozigozitatii in acest moment.

Exista trei tipuri diferite de ADN mitocondrial in populatiile de urs brun din Europa:

1. Subpopulatia de ursi din sudul Scandinaviei si Peninsula Iberica;

2. Ursii din apropierea subpopulatiei de ursi din sudul Alpilor, populatia Alp-Dinaric-Pindos, populatia Rila-Rhodope si populatia Stara Planina;

3. Populatiile din Carpati, populatiile din nord-estul Europei si trei subpopulatii din nordul Scandinaviei. Acest ultim tip este, din punct de vedere genetic, mai indepartat decat cele din categoriile 1 si 2.

Granitele dintre aceste tipuri pot fi bine definite, cum este in Scandinavia, sau difuze, cum este in Romania.

Pierderea habitatului

Distributia actuala a ursului brun in Europa este rezultatul efectelor combinate a fostelor politici de exterminare din tarile europene si pierderea habitatului. Pierderea habitatului aici este definita ca fiind pierderea fizica a habitatului care ar fi putut fi folosit de ursi. Cel mai bun habitat pentru ursi a fost pierdut cu mult timp in urma, pe masura ce cele mai productive zone au fost despadurite si folosite pentru agricultura. Disponibilitatea hranei este un factor important al habitatului si limiteaza densitatea si raspandirea populatiilor. Disponibilitatea hranei nu este probabil o limita a densitatii in zonele in care ursii au o densitate mica dar cresterea populatiei poate fi limitata deoarece reproducerea este in stransa corelatie cu disponibilitatea hranei. Distrugerea habitatului poate fi temporara, de exemplu terenul agricol poate fi abandonat si reimpadurit, sau permanenta, de exemplu urbanizarea.

Toate distrugerile si degradarile habitatului par a fi rezultatul activitatilor umane, in special cele forestiere, expansiunea si intensificarea agriculturii, extinderea drumurilor, a turismului si expansiunea urbana. Efectul activitatilor umane asupra ursilor poate fi rezumata ca:

1. pierderea habitatului potrivit;

2. ursii evita zonele cu activitate umana, deci le reduc raspandirea;

3. ursii se obisnuiesc cu oamenii;

4. conflictele urs-om au ca rezultat mortalitatea in randul ursilor.

Degradarea calitatii habitatului poate varia de la degradare minora la degradare totala. Efectivul optim ecologic, social si economic a populatiei de urs brun din Romania este de aproximativ 4.000 de indivizi si habitatul favorabil este de 70.000 km patrati (2005). In Romania habitatul are aproximativ 69.000 km patrati. Habitatele ursilor din Romania pot fi comparate cu cele mai calitative habitate naturale din regiunea Carpatilor. Cand vorbim despre habitatele ursilor din Romania, trebuie sa avem in vedere ca:

-Ele sunt o parte integrala din regiunea carpatica a ursilor in Europa.

-Ele sunt omogene si nu sunt fragmentate, zone strict separate in care ursii sa fie prezenti nu exista pana in acest moment.

-Ele sunt conectate cu habitatele de calitate egala din tarile invecinate, permitand migrarea nestingherita a ursilor

Masuri pentru conservarea habitatului

Monitorizarea constanta a starii habitatului si posibilele modificari sunt necesare pentru identificarea corecta a problemelor si implementarea masurilor pentru conservarea sa.

Identificarea raspandirii ursilor, habitate proprice si calitatea lor.

Cand constructia de drumuri sau cai ferate este inevitabila, ar trebui sa incerce sa: evite intersectia cu cele mai vulnerabile parti ale habitatului (ex. Grecia); permita trecerea ursilor si a altor animale peste drumurile cu trafic intens (tunele, viaducte, poduri verzi); drumurile forestiere trebuie sa fie interzise circulatiei curente; constructia de noi drumuri si modernizarea celor vechi ce trec prin habitatele ursilor trebuie sa fie interzise pana ce indeplinesc cererile stipulate in Legea pentru Protectia Naturii nr. 462/2004. Deasemenea in Romania majoritatea drumurilor care trec prin habitatele ursilor nu au nivel de trafic foarte ridicat. Principalele drumuri care care trec prin habitatele ursilor sunt: Bucuresti-Brasov care trece prin habitatele cu densitati mari de pe Valea Prahovei, Pitesti-Sibiu autostrada ce intresecteaza habitatele de pe Valea Oltului; Alte autostrazi care intesecteaza habitatele ursilor sunt Deva-Arad si Brasov-Bacau. Toate aceste drumuri nu au de-a lungul lor si circulatia are cele mai ridicate cote in timpul zilei

Conservarea si imbunatatirea ecosistemelor forestiere: identificarea si evaluarea starii actuale; evaluarea partilor din padure ce sunt sub protectie speciala; marirea suprafetei padurilor ce sunt sub protectie speciala.