Bursa de valori București - istoric și evoluție

SCURT ISTORIC

BURSA! Câte vise şi câte dezamăgiri nu înglobează acest cuvânt! Câtor zboruri nu le-a dat aripi sau nu le-a retezat avântul peste timp !

Dacă am incerca sa fixăm în timp apariţia burselor, ea s-ar pierde undeva in Evul Mediu. Totuşi, lărgind semnificaţiile acestui cuvânt, am putea să ne înderptăm privirea cu mii de ani în urmă, în vremurile în care triburile africane practicau schimburile de alimente si alte bunuri, într-o forma cu totul originală. Astfel, membrii unui trib înarmaţi până în dinţi , îşi depuneau produsele în anumite locuri, după care se retrageau aşteptând un alt trib să aducă bunuri pe care să le depuna alături. Dacă schimbul se dovedea a fi avantajos , produsele erau luate pur şi simplu, iar daca nu, primii ofertanţi se retrăgeau aşteptându-I pe ceilalţi să supraliciteze. Primiele “tranzacţii”, ce ar putea fi însa socotite drept originea bursei de mai târziu, aparţin ciobanilor din Mesopotamia, care începuseră să schimbe turme de oi pe grâne.

Pentru desfacerea produselor şi aprovizionarea cu cele necesare, poparele civilizate au găsit soluţia înfiinţarii târgurilor, care aveau date, locuri si ore bine determinate. Importanţa acestora va creşte pâna spre sfârşitul Evului Mediu, când au devenit cunoscute târgurile din Remis, Paris, Lyon, Geneva, Piacenza, Medina, Frankfurt sau Leipzig, unele ţinând timp de câteva săptămâni, altele perpetuându-şi în timp tradiţia câştigată în acele vremuri. Plaţile se făceau într-o varietate de monede ce erau în circulaţie la acea vreme, dar şi în aur, iar pentru preţuirea monedelor la justa lor valoare cei interesaţi se adresau zarafilor şi giuvaergior, nelipsiţi de la aceste târguri. Aceştia stăteau la tejghelele lor , numite şi bănci, folosind pentru “preţuirea” monedelor un cântar special şi o piatră de încercare. La vedere pe ”bancă” sa aflau expuse spre vânzaree diferite monezi străine ce aveau căutare printre cei veniţi la aceste iarmaroace.

Dupa adoptarea Legii asupra burselor, realizata dupa modelul francez care reglementa infiintarea prin decret regal a burselor de valori si marfuri, Romania consemneaza la 1 Decembrie 1882 deschiderea primei burse din Bucuresti.

In anul 1904 vechea lege este inlocuita de una noua, in care operatiunile bursiere sunt mai bine definite, si care reuseste sa atraga un public mai larg.

Unificarea legislativa a regimului burselor din Romania din anul 1929 mai este cunoscuta si sub numele de “Legea Madgearu”.

In anul 1939, se pot numara 56 de titluri din domeniul bancar, al asigurarilor si transporturilor, si “Bursa de efecte, actiuni si schimb in Bucuresti” cunoaste apogeul.

Instaurarea regimului comunist in anul 1948 marcheaza disparitia produselor specifice: actiuni, obligatiuni corporatiste, titluri de stat autohtone si externe.

EVOLUTIA PE ANI

Anii 1995-2000

Dupa pauza timp de o jumatate de secol pe piata bursiera, procesul dezvoltarii ei a inceput practic de la zero, fara a beneficia de experienta proprie in domeniu. Asadar Romania a pornit de la experienta si practica din statele dezvoltate, mai précis a beneficiat de ajutorul din partea unor organisme internationale din S.U.A., Canada, Marea Britanie si din U.E.

Pentru ca Romania sa poata participa la realizarea unei piete europene integrate a valorilor mobiliare (titluri de valoare negociabile reprezentand diferite creante sau titluri de credit, precum si drepturi de proprietate), in legislatia romaneasca au fost preluate principii europene. Initierea a avut loc prin promulgarea Legii 31/1990 privind societatiile comerciale.

Intrucat societatiile comerciale au apelat la economiile populatiei pentru infiintarea sau majorarea captialului social, se poate spune ca 1990 a fost anul aparitiei pietei primare de capital.

Conform prevederilor legii, o bursa se poate organiza cand 10 societati de servicii de investitii financiare au cerut Comisiei Nationale pentru Valori Mobiliare(CNVM) autorizatie de negociere la bursa.

La data de 21 aprilie 1995 la cererea a 24 de societati de intermediere, a fost finantata de la bugetul de stat Bursa de Valori Bucuresti, urmand ca in termen de 3 ani sa ramburseze finantarea din comisioanele aplicate tranzactiilor efectuate.

Odata cu infiintarea bursei, cu sprijin din partea autoritatiilor canadiene, s-a hotarat ca specializarea personalului sa se efectueze in institutii similare din Canada, iar sistemul de tranzactionare STEA (Sistemul de Tranzactionare Electronica Automata) sa fie adaptat conditiilor specifice Romaniei. Asfel s-a ajuns nu numai la un sistem compatibil cu marile burse, ci si la un sistem extrem de performant si de bine integrat in privinta functionalitatiilor oferite.