Bursele de mărfuri pe plan mondial

Bursele de marfuri pe plan mondial

Comertul de bursa

1.1. Istoricul si dezvoltarea burselor de marfuri pe plan mondial

Bursele actuale sunt rezultatul unei evolutii istorice îndelungate si reflecta, cu particularitati zonale sau nationale, modelul general al pietei libere.

Aparitia burselor, precum si evolutia lor ulterioara, a fost determinata de necesitatile economice, existenta si functionarea acestora fiind tributare nevoii de satisfacere a unor functii noi si din ce în ce mai complexe ale mecanismelor economiei de piata libera.

1.Bursele de marfuri sunt centre ale vietii comerciale, piete unde se tranzactioneaza bunuri care au anumite caracteristici:

- sunt bunuri generice, care se individualizeaza prin masurare, numarare sau cântarire;

- sunt fungibile, adica pot fi înlocuite unele cu altele;

- au caracter standardizabil, în sensul ca marfa poate fi împartita pe loturi omogene, apte de a fi livrate la executarea contactului încheiat în bursa;

- trebuie sa aiba un grad redus de prelucrare, ca o conditie a pastrarii caracterului de produs de masa, nediferentiat, omogen.

Dezvoltarea burselor de marfuri a fost marcata de o serie de premise istorice:

a) Concentrarea schimburilor

Dezvoltarea istorica a relatiilor de vânzare-cumparare a impus concentrarea schimburilor într-un loc determinat. Aceasta înseamna reunirea în acelasi loc a negustorilor, bancherilor, industriasilor, intermediarilor, a tuturor celor interesati în afaceri; daca la început târgurile periodice îndeplineau aceasta functie, treptat locul lor este luat de institutia bursei.

b) Reglementarea tranzactiilor

Bursa se bucura de interes în lumea oamenilor de afaceri în masura în care asigura un cadru organizat pentru realizarea tranzactiilor si un sistem de principii si norme care sa garanteze încheierea si executarea contractelor în conditii de exactitate si corectitudine.

Pe masura dezvoltarii bursei se produce si un proces de diferentiere a burselor de marfuri de cele de valori, ca institutii deosebite. Patentul din septembrie 1771 al împaratesei Maria Tereza creeaza prima bursa de valori în adevaratul înteles al cuvântului, adica o piata organizata, având un statut si un regulament propriu de functionare.

c) Dematerializarea schimbului

Unul din principalele obiective ale organizarii schimburilor în cadrul bursei îl reprezinta asigurarea operativitatii tranzactiilor comerciale si financiare, realizarea acestora pe o baza standardizata. Necesitatea extinderii si intensificarii circuitului comercial a generat de timpuriu o tendinta de “dematerializare” a marfurilor; de la bunuri corporale determinate s-a trecut la mostre, esantioane reprezentative pentru utilitatea marfii. Pe masura consacrarii de uzante comerciale, procesul merge mai departe, de la esantion trecându-se la tipuri si denumiri uzuale, adica la calitati abstracte de marfa, pe baza carora se încheie contractele comerciale.

d) Comertul cu bunuri viitoare

Procesul de dematerializare a marfii creeaza premisele tehnice ale dezvoltarii tranzactiilor cu “bunuri viitoare”, adica marfuri care sunt prezente la încheierea contractului doar sub forma de esantion sau prin imaginea lor abstracta, ca tipuri de marfa. În acest fel, tranzactia traditionala – vânzarea cu livrarea imediata a marfii si plata pretului – este dublata de formula executarii contractului la un anumit termen de la încheierea acestuia.

Dar distanta se converteste în durata; de la comertul cu produse din Indii se trece la comertul cu bunuri viitoare. Este realizata astfel o premisa importanta a tranzactiei bursiere – separarea negocierii si încheierii contractului de livrarea efectiva a marfii. La Bursa de Metale de la Londra (London Metal Exchange) se perfectau, înca din secolul XIX, tranzactii cu bunuri la un termen nedefinit, de exemplu cu clauza “la sosirea vasului”. De la aceste tranzactii s-a trecut, în mod firesc, la cele încheiate pentru o data fixata în viitor, cu predarea efectiva a marfii la termen (cash forward).

Pietele de marfuri din Statele Unite ale Americii existau deja din 1752 si comercializau bunuri produse în casa, textile, piei, metale si cherestea. Cele mai multe tranzactii erau cash cu livrare imediata (spot). Aceste piete timpurii au netezit calea catre tranzactionarea tuturor tipurilor de marfuri.

În Statele Unite, bursa de valori si cea de marfuri se înfiinteaza aproximativ în acelasi timp, la mijlocul sec. al XIX-lea. Atunci s-au înfiintat cea mai mare bursa devalori din lume - New York Stock Exchange – si ceea ce avea sa devina cea mai importanta bursa de comert pe plan mondial – The Chicago Board of Trade, înfiintata în 1848. Apoi au aparut burse de marfuri pe întreg teritoriul Statelor Unite: la Minneapolis (The Minneapolis Grain Exchange în 1881 – cea mai mare bursa de marfa cash si în prezent dar si o piata futures importanta), Duluth, Kansas City, St. Louis, Baltimore, San Francisco, Omaha, New Orleans, Memphis, etc.

În prezent, S.U.A. îsi disputa întâietatea cu Japonia si Europa pentru piata de capital dar este, cu certitudine, pe primul loc în lume în ceea ce priveste pietele bursiere comerciale.

Câteva din cele mai importante momente în evolutia burselor de marfuri din SUA:

- 1848 Chicago Board of Trade îsi începe activitatea ca piata spot pentru cereale.

- 1865 Chicago Board of Trade introduce primele contracte futures. Acestea erau standardizate, puteau fi tranzictionate numai prin membrii bursei si erau garantate prin depuneri în marje.