Criză Financiară

INTRODUCERE

Economia de piaţă este un termen care descrie o economie în care deciziile economice, cum ar fi stabilirea preţurilor bunurilor şi a serviciilor, sunt făcute într-o manieră decentralizată de către agenţii economici şi prin intermediul burselor.

Aceasta poate fi văzută ca o abordare de jos în sus, în contrast cu o economie planificată, în care deciziile economice sunt luate la un nivel central, adică o abordare de sus în jos.

Lucrarea urmăreşte evoluţia fenomenului bursier în perioada de criză, studiul adresându-se unei societăţi cu capital românesc, având în vedere că în Romînia a fost o economie planificată şi care a trecut prin faza de tranziţie la economia de piaţă funcţională.

Pentru a putea vorbi despre fenomenul bursier, este necesar să cunoaştem elementele necesare care stau la baza dezvoltării acestuia, cadrul economico–social în care acesta se poate dezvolta şi bineînţeles, instrumentele cu ajutorul cărora să-l putem caracteriza.

Astfel, este necesar să discutăm despre tranziţia la economie de piaţă, ce reprezintă linia de start în procesul evoluţiei acestui fenomen, despre economie de piaţă funcţională, ce reprezintă suportul dezvoltării pieţei bursiere şi bineînţeles este necesar să studiem rolul pieţei de capital în finanţarea economiei în acea fază de restructurare economică specific tranziţiei de la economia planificată la cea de piaţă funcţională. Fenomenul bursier caracterizat prin ansamblul activităţilor specifice pieţei bursiere şi în sens mai restrâns al activităţilor prezente la nivelul burselor de valori, poate fi dimensionat, în timp, cu ajutorul indicatorilor specifici, cum ar fi capitalizarea bursieră, volumul tranzacţiilor, numărul acţiunilor tranzacţionate, indicii bursieri, etc.

În ceea ce priveşte structura lucrării, aceasta este structurată pe trei capitole şi conţine două părţi tematice: o parte de teorie şi o parte de analiză statistică.

Studiul practic se adresează analizei burselor de valori în cadrul unor societăţi româneşti în ceea ce priveşte istoricul lor şi tendinţele actuale în sfera crizei în care ne aflăm, precum şi analizei factorilor economici şi sociali ce au condus la dezvoltarea fenomenului bursier al societăţilor.

Capitolul I

Globalizarea şi pieţele financiare

1.1 Definirea şi formele globalizării

Fenomenele care marchează evoluţia economiei mondiale în ultimele decenii stau sub semnul globalizării, al interdependenţelor şi interacţiunii. Orice s-ar întâmpla, în orice colţ al lumii, are efecte mai mult sau mai puţin ample asupra întregii economii mondiale.

Viteza deosebită cu care globalizarea a cuprins întreaga lume i-a făcut pe unii specialişti să aprecieze că „ trăim transformări profunde care vor rearanja politica şi economia secolului următor. Nu vor mai fi economii naţionale, atunci când acest proces va fi încheiat.

Tot ceea ce va mai rămâne în cadrul unor graniţe vor fi oamenii, care vor compune naţiunile ” Cu alte cuvinte, tot ceea ce ţine de activitatea economică va aparţine unei economii globale, în care naţionalul va fi foarte greu de identificat. În opinia aceluiaşi specialist, bunăstarea oamenilor va depinde de succesul marilor corporaţii şi nu de succesul fiecărei naţiuni.

Economia mondială este astăzi tot mai politizată, interdependenţele dintre ţări sunt tot mai mari, nu numai în plan economic, ci şi politic. Efectele balanţelor de plăţi, ale ratelor de schimb şi ale celorlalte aspecte economice sunt resimţite în economia mondială şi prin prisma implicaţiilor lor politice. Statele naţionale operează la nivel internaţional pe diferite stadii de putere, concurând pentru o poziţie mai bună în comerţul internaţional, atragerea de investiţii străine, creşterea competitivităţii, toate acestea cu scopul maximizării bunăstării sociale.

Globalizarea implică creşterea interdependenţelor şi legăturilor în lumea modernă, ca urmare a dezvoltării fără precedent a fluxurilor de bunuri şi servicii, a capitalurilor, informaţiilor, precum şi mobilitatea ridicată a persoanelor.