Cuprins
- Capitolul I. Fondurile de investitii 3
- I.1. Motivarea alegerii temei 3
- I.2. Ce sunt fondurile de investiţii 3
- I.3. Istoricul fondurilor de investiţii în România 4
- I.4. Reprezentarea grafică a evoluţiei fondurilor de investiţii 6
- I.5 Influenţa contextului economic mondial asupra fondurilor de investiţii 10
- I.6 Cum funcţionează fondurile de investiţii? 13
- I.7 Categorii de fonduri închise de investiţii 14
- I.8 Categorii de fonduri deschise de investiţii 15
- Capitolul II Determinarea portofoliului optim 21
- Capitolul III Studiu de caz – Analiză econometrică 22
- III.1. Cadru general 22
- III.2. Date statistice 23
- III.3. Specificarea modelului 24
- III.4. Estimarea parametrilor 25
- III.5. Testarea parametrilor 25
- III.6 Respecificarea modelului 26
- Bibliografie 27
Extras din proiect
Capirolul I Fondurile de investiţii
I.1 Motivarea alegerii temei
Într-o economie instabilă, investiţiile joacă un rol esenţial în dezvoltarea economică. Astfel, am considerat un subiect deosebit de important analiza fondurilor de investiţii care înseamnă dezvoltare economică, pe de o parte prin contribuţia la consolidarea pieţei de capital şi prin fructificarea flexibilă din punct de vedere al relaţiei rentabilitate – risc a economiilor populaţiei, iar pe de altă parte, prin susţinerea şi implicarea în sectoarele productive interne şi în fluxurile internaţionale de capital.
I.2 Ce sunt fondurile de investiţii?
Conform definiţiei din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, un fond de investiţii este un organism de plasament colectiv fără personalitate juridică, ceea ce înseamnă că un fond de investiţii adună bani de la mai mulţi investitori şi îi investeşte în mai multe tipuri de instrumente financiare, cele mai folosite fiind acţiunile, obligaţiunile şi depozitele.
Exista doua mari categorii de fonduri de investitii: fondurile de investitii deschise si fondurile de investitii inchise.
Fondurile Deschise de Investiţii sau OPCVM (Organisme de Plasament Colectiv) sunt organizate ca societăţi civile fără răspundere juridică si administrate de o Societate de Administrare a Investiţiilor (SAI). Acestea efectuează în mod continuu operaţiuni de atragere de resurse şi de plăţi către investitori. Mai sunt numite si fonduri mutuale.
Fondurile Închise de Investiţii sau AOPC (Alte Organisme de Plasament Colectiv) pot face plăţi (răscumpărări) către investitori doar la intervale de timp prestabilite.
Principala diferenţă între fondurile închise (AOPC) şi cele deschise (OPCVM) este dată de caracterul discontinuu al emisiunilor de fond în cazul fondurilor închise. Astfel, dacă în fondurile deschise se poate investi oricând, în orice zi, şi se poate răscumpăra oricând, fondurile închise definesc perioade limitate de timp în care sunt posibile operaţiunile de adeziune şi de răscumpărare.
I.3 Istoricul fondurilor de investiţii în România
În România, istoria fondurilor de investiţii se scrie începând cu anul 1993. În cei aproximativ 19 ani de existenţă au fost parcurşi paşi importanţi în ceea ce priveşte reglementarea acesteia şi creşterea în importanţă ca valoare a activelor aflate în administrare.
Primul fond deschis de investiţii din România apare la puţin timp după intrarea în vigoare a ordonanţei nr. 24/1993 emisă de Guvernul României pe data de 25 august care reglementează constituirea şi funcţionarea fondurilor deschise de investiţii precum şi societăţile de investiţii ca instituţii de intermediere financiară: în noiembrie 1993 ia fiinţă Fondul Mutual al Oamenilor de Afaceri administrat de Societatea de Asistenţă Financiară şi Investiţii (SAFI), depozitar: Banca Dacia Felix. Doar o lună mai târziu acest fond şi-a început funcţionarea.
După înfiinţarea FMOA apar pe rând şi: "Dacia Felix" în Cluj administrat de Proinvest (depozitar: banca Dacia Felix) şi Credit Fond în Bucureşti, administrat de Certinvest SA (depozitar: banca Credit Bank). Înfiinţate ca societăţi civile, lipsite de obligaţia plăţii impozitelor, fondurile deschise de investiţii înregistrau creşteri superioare mijloacelor deja existente de plasament.
Deşi funcţionau în baza unei legi, fondurile nu erau supravegheate îndeaproape vis a vis de politica lor de investiţii, întrucât legiuitorul a lăsat la latitudinea fiecărui administrator de fond libertatea de alegere a modalităţii de calcul conform prospectului de emisiune. Astfel nu exista clar stipulată vreo instituţie care să stabilească în mod clar calculul valorii activului net unitar şi să controleze activitatea fondurilor. Singura autoritate care avea atribuţii apropiate în acest sens era Agenţia de Valori Mobiliare care aparţinea de Ministerul Finanţelor. Astfel o practică des utilizată în următorii ani a fost iniţiată de SAFI Invest şi anume de a înregistra în valoarea actuală unitară a activului net veniturile viitoare înregistrate de diversele active în care fondul investea.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Fondurile de Investitii pe Piata de Capital din Romania.doc