Intermediarii pieței de capital reglementate - societățile de servicii de investiții financiare - SSIF

Capitolul I

Piata de capital reglementată

I.1. Conceptul de piaţă de capital reglementată

În orice economie modernă, unii membrii ai societăţii economisesc mai mult decât investesc, dispunând de capacitate de capital pe care - pot pune la dispoziţia celor cu nevoi financiare, adică a acelora care investesc mai mult decât economisesc. Transferul resurselor băneşti de la unii, la ceilalţi se realizează prin intermediul pieţei de capitaluri. Raţiunea pieţei de capital decurge din necesitatea ca economiile băneşti disponibile în societate să fie folosite, să valorifice. De ce? Pentru că banii lichizi, ca toate lichidele, se evaporă. Evaporarea baniilor se numeşte inflaţie şi se manifestă prin diminuarea puterii lor de cumpărare, din cauza faptului că preţurile bunurilor şi tarifele serviciilor cresc, prin sporirea masei băneşti în circulaţie, cu - cantitate mai mare decât acoperirea materială a acestora în mărfuri şi servicii asigurate în societate.

Ce este piaţa de capital?

Piaţa de capital ar fi locul unde se întâlneşte cererea cu oferta de capital, deşi ea nu are cu necesitate - localizare fizică. Sfera ei de cuprindere a fost şi este înţeleasă diferit, atât de la ţară la ţară, cât şi de la - etapă la alta a dezvoltăţii societăţii şi a practicii de punere de acord a cererii cu oferta de capital.

Mult timp în litaratura de specialitate a dominat două opinii privind conceptul şi sfera de cuprindere a pieţei de capital, şi anume: opinia franceză şi cea americană.

Conform concepţiei franceze întregul este piaţa de capital, care se subîmparte în două componente, în funcţie de termenul pentru care se mobilizează şi se redistribuie capitalul:

- piaţa monetară – piaţa de capital pe termen scurt;

- piaţa de capital – piaţa de capital pe termen lung care la rândul său cuprinde: piaţa valorilor mobiliare, piaţa ipotecară şi piaţa de lombard.

Concepţia americană consideră piaţa de capital a fi întregul, iar în componentele

sale, în funcţie de termenul pentru care se cere/oferă capitalul, sunt:

- piaţa monetară – piaţa de capital pe termen scurt;

- piaţa de capital – piaţa de capital pe termen lung.

Organizarea şi funcţionarea unei pieţe de capital depinde de îndeplinirea următoarelor condiţii:

- existenţa cererii de capital de către societăţile comerciale publice şi

private, guverne, instituţii financiar-bancare, societăţii de asigurare, cerere exprimată prin emisiuni de titluri de valoare care urmează a fi schimbate pe lichidităţi în vederea satisfacerii nevoilor economice;

- existenţa ofertei de capital din partea investitorilor deţinători de resurse financiare pe care le plasează pe piaţa de capital prin cumpărarea titlurilor de valoare emise;

- tranzacţiile trebuie să fie uşoare şi rapide, astfel încât participanţii să obţină maximum de efect în minimum de timp;

- existenţa unui loc bine determinat şi centralizat în care cererea şi oferta să se întâlnească nestânjenit;

- nivelul cursului la care se vând şi se cumpără valorile mobiliare trebuie să fie publice pentru a reuni cu maximă promptitudine cumpărătorii şi vânzătorii de valori mobiliare.

I.2. Structura pieţei de capital

Funcţionarea pieţelor de capital se bazează pe activitatea a două compartimente: piaţa de capital primară şi piaţa de capital secundară.

I.2.1. Piaţa primară de capital reglemantată

Piaţa primară de capital este - piaţă a emisiunilor de titluri. Deci, vânzător este direct emitentul, iar cumpărători sunt cei care subscriu, adică cei ce-şi investesc capitalul disponibil, în achiziţionarea de titluri nou emise.

Piaţa de capital permite împrumutarea de capitaluri, la dobânzi inferioare celor practicate de bănci sau de alte organisme financiare, prin emisiuni de obligaţiuni şi alte titluri de credit negociabile.

Piaţa primară poate fi asigurată chiar de pieţele secundare, bineînţeles pentru emisiunile de titluri realizate de societăţi care sunt admise la cotare la piaţa secundară respectivă.

Piaţa primară, compartimentul prin care se realizează plasarea în public a titlurilor emise, are rolul de alocare a capitalului, ceea ce echivalează cu - funcţie de finanţare.

Funcţia de finanţare a pieţei primare poate fi apreciată observând evoluţia emisiunilor de valori mobiliare şi calculânduse partea acestor emisiuni în totalul investiţiilor. Trebuie să se ţină seama însă că, adesea, şi autofinanţarea este echivalentă cu - creştere de capital realizată prin emisiuni de titluri la un cost mai mic, de exemplu, atunci când această creştere se realizează prin capitalizarea unei părţi a fondurilor de rezervă însoţită de distribuirea gratuită de acţiuni.