Jocul la bursă, între teorie și practică

Este normal ca fiecare jucator de la Bursa urmareste multiplicarea valorii detinute la un moment dat, intr-un anumit ritm si prin asumarea unor riscuri. De aceea este necesar ca, inainte de a lua decizia de a investi, sa-si raspunda la cateva intrebari cum ar fi: Ce obiectiv de rentabilitate imi fixez? Este multumitor un castig anual superior ratei dobanzii? Sau vreau minimum 30%, 50%, 100%?, De ce cumpar o actiune? De ce ma astept sa creasca pretul?, Pe ce orizont de timp am facut plasamentul? Astept ca pretul sa creasca intr-un interval de o luna, un an sau mai mult de un an?, Care este profilul meu de risc? Cum reactionez daca pretul scade cu 10% fata de costul de achizitie? Daca pretul stagneaza o anumita perioada de timp, vand sau continui achizitia?.

In functie de aceste raspunsuri, se poate estima si riscul la care s-ar supune jucatorul. Spre exemplu, in situatia in care obiectivul de castig este cu mult peste media pietei, iar intervalul de timp pentru care se doreste investitia este scurt, riscurile vor fi ridicate.

Ca urmare, cei care doresc sa cumpere actiuni listate ar trebui sa se familiarizeze cu riscurile jocului la Bursa, ce sunt mai ridicate decat cele implicate de un depozit bancar ori de achizitia unitatilor fondurilor mutuale sau obligatiunilor. Este clar ca brokerul nu garanteaza sumele investite in situatia in care exista o scadere a cotatiilor actiunilor sub pretul de achizitie.

Initierea investitiei

Pentru cei care doresc sa investeasca la Bursa, primul pas este alegerea intermediarului care va realiza tranzactiile. Potentialii investitori pot alege una dintre cele 67 de societati de servicii de investitii financiare (SSIF) membre ale BVB, in functie de obiectivele stabilite de jucator si de serviciile oferite. Unul dintre criteriile care ar sta la baza alegerii intermediarului ar fi volumul de activitate lunar, adica valoarea tranzactiilor incheiate. De regula, volume mari ale tranzactiilor realizeaza brokerii bancilor, grupul bancar oferind, teoretic, o garantie. Un dezavantaj ar fi obligativitatea unei sume minime pentru deschiderea contului.

Chiar daca nu reprezinta o regula, este bine ca un nou jucator sa opteze pentru o societate de intermediere mai mica, aflata in prima jumatate a topului lunar al tranzactiilor, brokerii acestora oferind mai mult timp pentru consilierea clientilor.

Urmatorul pas este deschiderea unui cont de investitii la brokerul ales. In acest sens, o persoana fizica trebuie sa completeze cererea pentru deschiderea contului si sa prezinte o copie dupa actul de identitate, urmand sa alimenteze ulterior contul cu suma dorita pentru initierea investitiei.

Suma recomandata

Parerile privind suma minima care se poate investi sunt impartite. Unii operatori sustin ca nu are importanta suma cu care se porneste, intrucat profitul este direct proportional cu aceasta. Adica, in situatia in care evolutia bursei este pozitiva, cu cat investesti mai mult, cu atat creste profitul. Dar, sigur, nu putem vorbi de unul-doua milioane de lei pentru ca o asemenea suma nu permite realizarea unui portofoliu diversificat. Alte voci sustin ca suma care merita investita in actiuni trebuie sa reprezinte aproximativ 20% din valoarea economiilor.

Indiferent de sfaturile privind valoarea sumei destinate investitiilor in actiuni, recomandarea unanima este ca nu toate economiile sa mearga spre actiuni listate. Procentul destinat actiunilor depinde de apetitul de risc pe care il are jucatorul. Astfel, daca jucatorul doreste un portofoliu cu risc minim, poate investi in actiuni pana la 30% din suma destinata plasamentelor, restul putand fi utilizata pentru achizitionarea de obligatiuni sau pentru constituirea de depozite bancare. In schimb, daca jucatorul este dispus sa riste mai mult, portofoliul sau ar putea sa aiba 70% actiuni listate si 30% obligatiuni sau depozite bancare. O varianta cu risc mediu ar fi ca jumatate din suma sa fie utilizata pentru actiuni, iar restul pentru depozite sau obligatiuni.

Sfaturi pentru o alegere reusita

Orice investitie la bursa ar trebui sa urmareasca diminuarea riscului. Iar acest fapt nu se poate realiza decat prin diversificare. In acest sens, unele teorii spun ca, indiferent de suma investita, un portofoliu ar trebui sa aiba minimum sapte emitenti din cel putin trei sectoare diferite, pentru a realiza o dispersie cat mai buna a riscului. Altii sustin ca, la sume mai mici de 10.000 euro, ar fi bine sa avem un portofoliu cu maximum cinci simboluri.

Pentru alegerea sectorului de activitate, trebuie avute in vedere cele care au inregistrat ritmuri de crestere peste media nationala sau cele pentru care perspectivele de dezvoltare sunt promitatoare. Pentru identificarea societatilor din sector, analistii de la Vanguard sustin ca trebuie avute in vedere cinci aspecte referitoare la modul in care societatea analizata se plaseaza in sectorul respectiv: competitia, forta furnizorilor in negocierea cu societatea vizata, forta clientilor in raport cu societatea, amenintarea bunurilor produse de catre societate de catre alte bunuri substituibile, existenta unor bariere la intrarea pe piata sau pe segmentul de piata in care activeaza societatea, acestea permitand mentinerea avantajelor fata de concurenti pe o perioada mai lunga de timp.

Alte puncte de urmarit

Structura actionariatului este, de asemenea, foarte importanta pentru un nou investitor, fiind de preferat societatile cu un actionariat dispersat, cu un procent semnificativ din actiuni tranzactionate la Bursa (free-float).

In ceea ce priveste performantele financiare, analistii recomanda urmarirea indicatorilor de crestere a activitatii si de eficienta pe un interval istoric relevant (3-5 ani), atat ai societatii respective, cat si ai concurentilor. Importante sunt si ratele de lichiditate, de rotatie a diferitelor elemente de activ si pasiv, situatia fluxurilor de lichiditati, gradul de indatorare, care dau indicii privind riscul activitatii respective.

Fiind vorba de actiuni care sunt tranzactionate la BVB, o importanta majora au indicatorii de evaluare a societatii de catre piata: raportul pret/ castig net pe actiune (PER), pret/valoare contabila (P/BV) sau capitalizare de piata/capitaluri proprii si randamentul dividendului (Dividend yield).