Obligațiunile - titluri de îndatorare - aspecte teoretice și practice

Introducere

Piaţa de capital, în orice economie modernă, reprezintă o alternativă viabilă de finanţare.

Cum arată practica internaţională, un loc important în structura instrumentelor externe de finanţare a societăţilor comerciale îl ocupă emisiunea valorilor mobiliare, înainte de toate, a acţiunilor şi obligaţiunilor. În ţările contemporane dezvoltate, cantitatea obligaţiunilor corporative constituie, de regulă, de la 10-15% pînă la 60-65% din mărimea totală a emisiunilor de hîrtii de valoare ale societăţilor, ceea ce ne demonstrează rolul important al obligaţiunilor ca sursă alternativă de finanţare.

Astfel, prezenta lucrare este consacrată unui subiect teoretic fundamental al pieţei de capital, şi anume, titlurilor de îndatorare reprezentate prin obligaţiuni.

Importanţa temei cercetate rezidă în faptul că abordează semnificaţii teoretice şi implicaţii practice majore, în vederea efectuării unui studiu fundamental privind obligaţiunile ca titluri de îndatorare.

Obligaţiunile, prezentînd hîrtii de valoare de un vast interes în preferinţele investitorilor, oferă acestora o bogată gamă de acţiuni în vederea realizării intereselor sale economice. Aceste titluri de valoare sînt preferabile împrumuturilor bancare, deoarece furnizează capitaluri cu rate ale dobînzii în general mai mici decît la ratele bancare. Cînd o societate vinde obligaţiuni în mod direct investitorilor, ea înlătură efectiv banca, în calitatea ei de intermediar. Astfel, obţinerea unui împrumut devine mai eficientă şi mai puţin costisitoare.

Tratînd o problemă de mare actualitate, obligaţiunile ca titluri de îndatorare,

prezenta lucrare realizează o trecere în revistă într-un ansamblu unitar, atît a principalelor aspecte teoretice, cît şi a celor de ordin practic, cu referire la particularităţile pieţei obligaţiunilor în diferite ţări.

Astfel, piaţa obligaţiunilor, fiind o componentă a pieţei de capital, reprezintă elementul vital ce pune în mişcare şi transformă economia statelor într-una cu adevărat progresivă.

Sintetizînd literatura ştiinţifică de specialitate mi-am pus scopul de a analiza toate aspectele, atît teoretice, cît şi cele practice, ce ţin de titlurile financiare de creanţă- obligaţiuni.

Pentru atingerea scopului, mi-am propus să abordez următoarele obiective, care în totalitatea lor, vor oferi imaginea întregită a acestui demers de ordin ştiinţific:

- studierea aspectelor teoretice privind obligaţiunile ca titluri de creanţă

negociabile, definirea conceptului de obligaţiuni;

- evidenţierea caracteristicilor generale ale obligaţiunilor;

- elucidarea elementelor tehnice definitive ale acestor titluri financiare;

- dezvăluirea principalelor criterii de clasificare ale obligaţiunilor „clasice” şi analiza fiecărui tip de obligaţiune în parte;

- relizarea unui studiu multilateral privind tipurile de obligaţiuni utilizate în practica internaţională;

- punerea în evidenţă a tipurilor şi a caracteristicilor obligaţiunilor aplicabile în diferite state ale lumii;

- analiza aspectului legislativ privind obligaţiunile în Republica Moldova;

- stabilirea barierelor de dezvoltare ale pieţei obligaţiunilor în Republica Moldova şi căile de lichidare ale acestora.

Prin urmare, prezenta lucrare este structurată în două capitole:

În capitolul I, sub aspect teoretic, am abordat conceptul, caracteristicile, precum şi tipologia titlurilor de creanţă negociabile.

În capitolul II, sub aspect practic, am efectuat un studiu fundamental al principalelor tipuri de obligaţiuni caracteristice diferitor state ale lumii.De asemenea, am ţinut să conturez aspectele legislative ale titlurilor de îndatorare în Republica Moldova şi să evidenţiez problemele principale ale pieţei obligaţiunilor şi căile de lichidare ale acestora în Republica Moldova.