Politicile sociale și ocuparea socială

Carta Socială Europeană (atât în forma sa iniţială, semnată la Torino în 1961, cât şi în cea revizuita în 1996), Cartea Alba „Politica Socială Europeană” (1993), precum şi „Carta comunitară privind drepturile sociale fundamentale” (1989) au stabilit obiectivele politicii sociale.

- promovarea ocupării forţei de muncă;

- îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi de muncă;

- protecţie socială corespunzătoare;

- asigurarea unui dialog între angajaţi şi angajatori;

- dezvoltarea resurselor umane în vederea obţinerii şi menţinerii unei rate înalte de ocupare a forţei de muncă;

- combaterea excluderii sociale.

Politica de Coeziune Economică şi Socială (PCES) reprezintă politica fundamentală a UE fiindu-i alocat 1/3 din bugetul său şi urmăreşte:

Reducerea disparităţilor de dezvoltare economică şi socială între statele membre/regiunile UE;

Îmbunătăţirea funcţionării Pieţei unice;

Promovarea dezvoltării stabile şi durabile a UE.

Convergenţă – pentru regiunile unde PIB/locuitor este sub 75% din media UE;

Competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă – pentru regiunile care nu sunt eligibile pentru obiectivul Convergenţă;

Cooperare teritorială europeană – pentru regiuni, judeţe şi zone transnaţionale.

Politica Agricola Comuna a Uniunii Europene (PAC) ;

Politica Comuna de Pescuit (PCP) ;

Mijloacele financiare prin care se implementează PCES se numesc Instrumente Structurale şi cuprind:

Fondurile Structurale (Fondul European de Dezvoltare Regională şi Fondul Social European);

Fondul de Coeziune

Aceste 3 fonduri sunt cunoscute sub denumirea generică de Fonduri Structurale şi de Coeziune (FSC).

Fonduri complementare:

Fondul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală

Fondul European pentru Pescuit