Tranzacții Bursiere

INTRODUCERE

Apariţia şi formarea burselor de mărfuri este rezultatul procesului evolutiv firesc care a început în urmă cu aproximativ 2000 de ani în Grecia şi Roma Antică şi continuă şi astăzi. Dacă ar fi să alegem oricare din produsele tranzacţionate azi la bursă şi am încerca să-i traversăm evoluţia pe piaţă de-a lungul istoriei, am găsi că acesta a trecut prin cinci faze distincte: oferirea ca dar, schimbul de marfă (barter), contractul cu plată şi livrare imediată (spot), contractul cu plată şi livrare ulterioară stabilirii preţului (forward) şi contractul la termen (futures şi options).

Până în anul 1600 comerţul în Europa şi Asia nu a fost destul de intens pentru a permite susţinerea activităţii comercianţilor locali sau a pieţelor locale. Periodic, târgurile serveau ca pieţe de desfacere pentru arii geografice întinse. Aceste târguri au fost organizate la început de comercianţii ambulanţi care schimbau mărfurile lor locale pe mărfuri exotice aduse din ţinuturi îndepărtate. Banii erau puţini şi majoritatea tranzacţiilor se făceau prin simplu schimb. Acest tip de târg era des organizat în Grecia Antică, în timpul Imperiului Roman, dar şi în China.

Treptat, a apărut o reţea de târguri specializate şi bine organizate. Existau reguli precise care stabileau unde, când şi cum pot vinde comercianţii, în funcţie de tipul de marfă oferit. S-a introdus interdicţia contractării în afara acestor târguri, pentru a preveni acumularea unei cantităţi mari de marfă care ar fi permis ulterior controlul preţului.

O dată cu creşterea numărului de tranzacţii s-a introdus ca mijloc de schimb „scrisoarea de târg". Aceste scrisori permiteau amânarea plăţii unei mărfi, deci o extindere a creditului. Comercianţii aveau posibilitatea să circule din târg în târg reglând plăţile prin anularea debitelor sau creditelor cu scrisori de târg, plătind la sfârşit eventualele datorii rămase, în bani. Aşa a apărut piaţa spot (cash). Adesea, comercianţii prezentau eşantioane din marfa lor, urmând ca plata - în bani sau cu scrisoare - să se facă numai atunci când titlul trecea la cumpărător.

I.TRANZACŢIILE BURSIERE

I.1.TRANZACŢIILE BURSIERE - GENERALITĂŢI

La modul general, tranzacţia este definită ca o convenţie între două sau mai multe părti, prin care se transmit anumite drepturi, se face un schimb comercial.

În sens mai larg, tranzacţia bursieră reprezintă totalitatea actelor de vânzare-cumpărare realizate în ringul bursei, dar şi în afara acesteia, sub forma unor tranzacţii speciale care, ulterior, sunt consemnate prin ringul bursei.

Tranzacţiile bursiere reprezintă esenţa funcţionării pieţei bursiere, de al cărei volum şi valoare depinde eficienţa pieţei bursiere respective.

Interpretările cu privire la noţiunea de tranzacţie bursieră au evoluat treptat în timp, şi mai ales în ultima perioadă, astfel încat dacă în mod tradiţional erau considerate tranzacţii bursiere doar acele contracte încheiate în incinta bursei şi în timpul şedintei de tranzacţionare, acum sunt acceptate ca fiind tranzacţii bursiere şi cele care sunt efectuate în afara bursei cu singura condiţie de a fi înregistrate aici. De altfel, acest lucru a fost impus de fenomenul de delocalizare a burselor, de globalizare precum şi de apariţia pieţelor OTC.

Tranzacţiile bursiere sunt de mai multe feluri:

1. tranzacţii cu titluri financiare , primare care pot fi:

a ) tranzacţii de tip american:

- for cash

- on margin

- short seeling

b ) tranzacţii de tip european:

- la vedere

- le termen

- codiţionale

2. Tranzacţiile cu derivate financiare :

- contractele futures

- contractele pe opţiuni