Componentele unui calculator

Partea I

1. INTRODUCERE

Din cele mai vechi timpuri, oamenii au numarat, socotit si masurat lucrurile, le-au trecut pe raboj si au comunicat altor oameni despre aceste lucruri. „Lucrurile” acestea puteau fi numarul de oi dintr-o turma, greutatea unui copil, marimea unui câmp, timpul scurs de la ultima seceta sau intensitatea unui cutremur. Din timpurile cele mai vechi, oamenii au folosit unelte si tehnici care sa-i ajute sa numere cu mai multa acuratete, sa masoare mai precis, sa tina un raboj sau sa faca insemnari care sa se poata pastra mai mult timp, sa transmita cu mai multa precizie; ei au folosit in acest scop, de exemplu, rigle, sextante, cantare si balante, ceasuri etc.

Calculatorul nu e decat cel mai nou din acest sir lung de masini de calculat si de inregistrat. Doar atat-nimic mai mult. Tot ceea ce fac calculatoarele este de a calcula si inmagazina rezultatele calculelor.

Totusi, acest principiu e mascat de un lucru practic groaznic: ceea ce fac ele poate ca e simplu, dar fac lucrul respectiv in cantităti impresionante- si incredibil de bine. Azi, viteza calculatoarelor se masoară in milioane de operatii pe secunda. Operatiile pot sa fie simple, dar ele pot fi combinate in foarte multe feluri pentru a rezulta un sir enorm de functii utile. Acestea s-au intamplat aproape in intregime in ultimii 30-40 de ani; aceasta e istoria completa a calculatoarelor comerciale.

In anii’60, un calculator comercial ocupa o incapere mare dotata cu aer conditionat; era nevoie de o echipa de specialisti ca sa lucreze cu el. Consuma o cantitate enorma de energie si se strica des.

Calculatoarele de azi sunt, in mod definitoriu, mult mai mici si mai rapide; ceea ce ocupa pe vremuri o camera intreaga, acum incape intr-o cutie mică. Calculatoarele pot inmagazina mai multa informatie; ele consuma mai putina energie si au devenit mult mai usor de manevrat.

Primele calculatoare personale (PC-uri) au fost lansate în 1979, avand o viteza cronometrata de vreo 5 MHz.

Un PC (Personal Computer), produs dupa standardele IBM are în exterior vizibile doua module: towerul si monitorul. Se deosebesc apoi perifericcele care sunt tastaura, mouse-ul, boxe, joystick, modem extern.

Towerul la randul sau are drept rol a tine toate componentele intr-un loc, a le feri de praf, socuri, etc. Este pur si simplu o cutie care la exterior prezinta o serie de butoane ce indeplinesc functii de baza: pornire/oprire, resetare si eventual buton pentru schimbarea frecventei ceasului intern.

Inainte de a începe prezentarea detaliata subliniez ca pentru buna functionare a unui calculator nu este responsabila o singura componenta; fiecare componenta participa activ sau pasiv la realizarea unei functionalitati satisfacatoare.

Fig.1. Structura unui calculator

2. PREZENTAREA COMPONENTELOR

2.1. PROCESORUL

Durata necesară unui calculator ca să execute o activitate depinde de o serie de factori. Primul este viteza procesorului – circuitul (chip-ul) care reprezintă ”miezul” calculatorului. Acesta se masoară în megahertzi(MHz) si, cu cat numarul acesta e mai mare cu atat e mai rapid procesorul ( poate efectua mai multe operatii pe secunda.

Fig. 2. Procesor Intel

Chip-ul procesorului şi componenta electronica pe care se bazeaza sunt cunoscute sub numele de Unitatea Centrală de Procesare (CPU= Central Processing Unit).

Pe el se afla un ventilator numit COOLER care raceşte procesorul.

Componenta ce are rolul de a dirija celelalte dispozitive, de a imparti sarcini fiecareia, de a coordona si verifica executia sarcinilor primite. Un calculator nu poate functiona fara procesor. Procesoarele au avut evolutie rapida de la 8088,8086…80486, productia fiind asigurata în principal de firma Intel, printre primii producatori de procesoare destinate utilizatorilor privati. Alte firme producatoare sunt AMD, Cyrix, ITD. Procesoarele produse de AMD si Cyrix sunt mai ieftine decât cele produse de Intel si au o arhitectura compatibila cu cele produse de Intel, însa se dezvolta separat.