Construcția Structurilor Aerospațiale

Boeing 747 este un avion american de pasageri cvadrimotor lung și foarte lung curier de mare și foarte mare capacitate produs de firma Boeing. Este un avion cu două culoare

Avionul este un avion cu două etaje, etajul superior fiind mai scurt decât cel inferior, creând impresia unei cocoașe, fiind astfel ușor recunoscut inclusiv de către publicul larg. Este cel mai popular avion de capacitate foarte mare, fiind produse 1387 de bucăți, cu încă 120 comenzi, atât de marfă cât și de pasageri. În mod normal, transportă până la 524 pasageri la 0.85 Mach pe o distanță de maxim 13.446 km. Deși proiectanții se așteptau să devină rapid depășit, au fost produse 4 generații ale modelului, cu o a cincea urmând a fi lansată în 2009.

Avionul a fost produs ca urmare a revoluției în transportul aerian survenite în anii 1960. Dacă cu doar 10 ani în urmă, transportul aerian era un produs de lux, inaccesibil majorității populației, revoluția adusă de avioanele cu reacție, precum Boeing 707 și DC-8 a dus la necesitatea unui produs care să poată transporta un număr foarte mare de oameni, mai ales la clasa economic (pe atunci numită "turist"), pe distanțe mari, fără oprire

Inițial s-a gândit oferirea modelului cu două etaje pe întreaga capacitate, dar, problemele legate de evacuarea în cazul de urgență au dus la creșterea diametrului fuselajului, și reducerea etajului superior. A fost astfel creat primul avion cu diametru mare și două culoare din lume. Etajul superior a fost lăsat dintr-un motiv simplu - se credea că viitorul aparține avioanelor supersonice, precum Concorde, și Boeing 747 va fi destinat exclusiv transportului de mărfuri. Plasarea cabinei de pilotaj la etaj superior, permite încărcarea frontală, prin conul din botul avionului. Cum din cauza prețurilor la combustibil, și crizei petroliere din anii 1970 transportul supersonic nu s-a materializat pe scară largă, Boeing 747 a rămas, timp de aproape 30 de ani, un avion preponderent de pasageri. De-abia după 1997, producția modelului de marfă a depășit-o pe cea de pasageri.

Prima comandă a fost dată de PanAm, pentru 25 de bucăți, în aprilie 1966.

Testarea avionului a fost problematică - evacuarea a 560 de oameni în 90 de secunde dovedindu-se o provocare. În plus, a trebuit adăugat balast de uraniu sărăcit în nacelele a două motoare pentru a împiedica oscilații periculoase. Alte probleme au fost cu motoarele JT9D, care aveau probleme majore de construcție, făcând ca 20 de fuselaje să aștepte la un moment dat motoarele în curtea fabricii. În plus, designul și producția au fost atât de scumpe, încât Boeing a trebuit să se împrumute masiv,

Astfel, de-a lungul timpului, avionul a fost lungit, pentru mai mulți pasageri (747-300 și 747-400), scurtat, pentru autonomie mai mare (747SP), dotat cu tehnologii din ce în ce mai noi, pentru a se adapta rolurilor noi.

Avionul deține recordul de pasageri transportați într-un singur zbor - peste 1087 au fost transportați într-un avion ElAl în 1991 participând într-o acțiune umanitară.

Boeing747-300

747-300 s-a vrut inițial un avion trimotor de pasageri, care să fie în concurență cu Lockheed L-1011 și McDonnell Douglas DC-10. Proiectul a fost abandonat, iar clasificarea a fost dată pentru un model îmbunătățit de 747. Acesta avea etajul superior prelungit cu 7.1 m, viteză și autonomie crescută (Mach 0.85 respectiv 12.392 km). 81 au fost produse, din care 71 sunt în continuare în serviciu.

747-300SR este modelul pentru piața internă japoneză, fiind similar cu 747-100SR, doar că, datorită lungimii mai mari a etajului superior, se oferă spațiu pentru peste 600 pasageri

747-300M este modelul combi, putând transporta atât marfă cât și pasageri, dovedindu-se foarte util pe rutele cu puțini pasageri dar foarte mult cargo.