Criptografia cu Ajutorul Steganografiei

PREZENTAREA TEMEI

Pentru a realiza o comunicaţie sigură între două sisteme informatice este necesar faptul ca această comunicaţie sa fie codată într-un anumit fel, ştiut doar de cele două parţi. Ştim cu toţii ca nu există o comunicaţie 100% sigură, chiar dacă acest lucru se încearcă. Există algoritmi de criptare/codare a datelor, mai slabi sau mai puternici, fiind doar o chestiune de timp (mai ales datorită creşterii puterii de procesare a calculatoarelor) până când este descoperit modul în care se poate realiza decodificarea lor. Criptografia cu ajutorul steganografiei semnifică faptul că pentru asigurarea unui nivel maxim de protecţie a confidenţialitaţii datelor, este nevoie de încă ceva care să vină în complectarea criptării datelor. Pornind de la ideea că nu există criptare 100% sigură, ce putem face? Ce-ar fi dacă persoanele neautorizate care vor să spioneze comunicaţia noastră nu ar ştii ce să decripteze şi totuşi comunicaţia să existe chiar sub nasul lor? Acest lucru este posibil prin steganografierea(ascunderea) acestor date în unităţi de informaţie specifice sistemelor de calcul (pachete TCP/IP, fişiere grafice, fişiere audio, fişiere video, etc). Astfel, chiar dacă o persoană intră în posesia unui document, imagine sau orice alt tip de fişier, nu are de unde să ştie că acel fisier reprezintă de fapt un „cal troian” a altor fişiere. Proiectul dezvoltat de mine pentru a îndeplini acest lucru, realizează criptarea datelor, arhivarea lor (pentru a înmagazina cât mai multă informaţie în aceste medii transportoare şi pentru a deruta cât mai mult un posibil intrus care doreşte să afle dacă aceste medii transportoare de care vorbeam mai sus, conţin mai multă „informaţie” decât pare la prima vedere) cât şi steganografierea lor. Acest program poate fi folosit dacă se doreşte transmiterea unor informaţii foarte confidenţiale, iar criptarea(oricum s-ar realiza ea) nu este de ajuns. Asfel, de exemplu, un utilizator poate ascunde aceste informaţii într-un fişier grafic, pe care îl pune pe un site web iar numai acei utilizatori care posedă această aplicaţie, care ştiu ca acel fişier grafic ascunde ceva şi care stiu şi modul în care s-a făcut această steganografiere, pot să extragă informaţiile ascunse.

PARTEA I – CONSIDERAŢII TEORETICE

1. Criptografia

1.1. Introducere

Din punct de vedere istoric, criptografia a fost folosită pentru un singur lucru: pentru a păstra secrete (chiar şi scrierea a fost folosită ca o formă a criptografiei. În China antică, spre exemplu, doar membrilor unui grup de elită li se permitea să înveţe să scrie şi să citească.). Prima dovadă atestată a folosirii criptografiei datează din aproximativ 1900 a.c. În Egipt un scrib a folosit pentru o inscripţie, hieroglife care nu faceau parte din scrierea standard. Mai există şi alte exemple din antichitate. O tabliţă cu inscripţii din Mesopotamia, din 1500 a.c., conţine o formulă incifrată pentru smalţuirea ceramicii. Apoi avem codul ATBASH din Hebrew, dintre anii 500-600 a.c., legenda grecească a cerului din 486 a.c., şi codul substituţiei simple al lui Iulius Cezar din 50-60 a.c. În lucrarea Kama Sutra din listele Vatsayana criptografia este prezentată chiar ca a 44-a şi a 45-a arta din cele 64 pe care femeile şi barbaţii ar trebui să le stie şi să le practice. Astăzi ne aflam în faţa unei situaţii complet diferite. În 1976 a fost inventată criptografia cu cheie publică, şi cu acesta clasificarea elementelor de bază ale criptografiei s-a lărgit considerabil – nu doar algoritmi de codificare a datelor, dar şi codificare cu cheie publică, semnături digitale şi schimb de chei, funcţii de repetare în sens unic, coduri de autentificare a mesajelor, sisteme matematice ciudate folosite pentru scrutinuri. În ziua de azi criptografia este folosită mai ales pentru autentificări – comerţ electronic, contracte, obligaţii, masurători. Se gaseşte în decodoarele TV, alarmele contra infractorilor, contoarele electrice preplătite, bancomate, şi în aproape toate paginile introductive de Internet. Se intrebuinţează pentru a preveni minciuna şi inşelatoria. Fie ca e bine sau e rau, intimitatea este aproape uitată.

Pentru majoritatea oamenilor, criptografia înseamnă păstrarea intimităţii comunicării. Într-adevăr, de-a lungul istoriei, principala preocupare a criptografiei a fost protejarea conţinutului mesajelor. Totuşi, dupa cum vom vedea, aceasta este doar o parte a criptografiei de astăzi. Codificarea înseamnă transformarea datelor într-o formă care nu se poate citi. Scopul este de a asigura intimitatea prin ascunderea informaţiilor de cei carora nu le sunt destinate, chiar şi de aceia care pot vedea datele codificate.

Decodificarea este reversul codificării; înseamnă transformarea datelor codate într-o formă inteligibila. Aceste doua procedee necesită folosirea unor informaţii secrete, denumită de obicei cheie. În funcţie de mecanismul de codificare, pentru codificări şi decodificări poate fi folosită aceeaşi cheie, în timp ce pentru alte mecanisme, această cheie poate fi diferită. Dar astăzi criptografia înseamnă mai mult decat scriere secretă, mai mult decat codificare şi decodificare.