Unitatea de Hard-Disc

UNITATEA DE HARD-DISC

Unitatea de hard-disc este pentru utilizatori o parte foarte importanta a unui sistem de calcul. O unitate de hard-disc este un dispozitiv inchis ermetic care pastreaza informatile din sistem. Daca unitatea de hard-disc se defecteaza consecintele sunt de obicei foarte serioase.

Definitia hard-discului

Unitatea de hard-disc contine niste placute rotunde,rigide, fabricate de obicei din aluminu sau din sticla numita discuri. Spre deosebire de dischete, discurile din unitatile de hard-disc nu pot fi nici indoite nici incovoiate de unde si termenul de hard-disc(hard=tare, dur). La majoritatea unitatilor de hard-disc, pachetul de discuri nu poate fi scos din unitate; din acest motiv firma IBM le numeste unitati de discuri fixe(fixed disk drives). Cu toate ca exista si unitati cu pachet de discuri amovibil(care se poate scoate), acestea sunt mai putin appreciate din cauza costului ridicata, a alcatuirii nestandard si a problemelor de fiabilitate pe care la ridica.

Unitatile de hard-disc au suferit schimbari extraordinare de cand sunt folosite in mod curent in calculatoarele personale. Cateva din cele mai profunde schimbari petrecute in domeniul unitatilor de memorie externa de tip hard-disc folosite in calculatoarele personale sunt:

●capacitatea maxima de memorare a crescut de la 10 MB, cat avea unitatea de 5,25 inci de inaltime standard, aparuta in 1982, la 500GB in 2005 pentru 3,5inci si cu inaltimea redusa la jumatate din inaltimea standard.

●vitezele cu care sunt transferate informatile au crescut de la 102 K pe secunda in modelul original IBM XT din 1983 la aproape 50 MB pe secunda, in unele dintre cele mai rapide unitati din ziua de azi.

●timpul mediu de pozitionare a scazut de la 85 ms, cat avea unitatea de 10 MB a sistemului IBM XT din 1983, la mai putin de 3,3 ms in unele dintre cele mai rapide unitati de azi.

●in 1982, o unitate de 10 MB costa peste 1500$. Astazi costul unitatilor de hard-disc a scazut la mai putin de 0.03centi pe megaoctet.

Componentele de baza ale unitatilor de hard disc

Pe piata se gasesc diferite tipuri de hard-disc, dar aproape toate unitatile contin aceleasi componente fizice de baza. Componentele representative ale unitatii de hard-disc sunt:

• Pachetul de discuri

• Capetele de scriere / citire

• Mecanismul de actionare a capetelor

• Motorul pentru actionarea pachetului de discuri

• Placa logica

• Cabluri si conectoare

• Elemente folosite pentru configurare

• Masca frontala(optionala)

Pachetul de discuri, motorul pentru actionarea, capetele si mecanismul de actionare al capetelor sunt de obicei introduce intr-o incinta inchisa etans, numita Head Disk Assembly (HDA) . incnita HAD, considerate de obicei ca fiind o singura componenta, e rareori dechisa. Alte piese aflate in afara incintei HAD, cum ar fi masca frontala, placile logice si alte componente hardware folosite pentru asamblare sau configurare, pot fi dezasmblate si scoase din unitate.

PACHETUL DE DISCURI

Un hard-disc reprezentativ are unul sau mai multe discuri. Hard-discurile pentru calculatoarele personale au aparut pe piata, de-a lungul anilor avand diferite dimensiuni. In mod normal dimensiunea fizica a unei unitati este exprimata ca fiind dimensiunea discurilor.

Densitatea de suprafata a hard-discului Diamerul discului(mm) Diametrul discului(in.) An introdus

5.25" 130 5.12 1980

3.5" 95 3.74 1983

2.5" 65 2.56 1988

1.8" 48 1.89 1991

1" 34 1.33 1999

0.85" 21.5 0.85 2004

Pe piata exista si unitati de discuri de 8 inci, 14 sau chiar mai mari, dar acestea nu au fost in mod curent asociate cu calculatoarele personale. De obicei unitatile de 3,5inci sunt cele mai folosite pentru sistemele desktop si unele sisteme portabile.

Cele mai multe unitati de hard-disc au 2 sau mai multe discuri desi unle unitati mai mici au numai una. Numarul de discuri pe care o poate avea o unitate este limitat de inaltimea unitatii. Discurile erau fabricate in mod traditional dintr-un aliaj de aluminiu, acesta fiind dur si usor. Dorinta producatorului de a obtine dnsitati de inregistrare tot mai mari si unitati din ce in ce mai mici, a dus la utilizarea discurilor fabricate din sticla. Discurile din sticla sunt mai rezistente decat cele din aluminiu, de aceea ele se pot fabrica la grosimi de doua ori mai mici decat cele ale discurilor din aluminiu. Discurile din sticla sunt mult mai stabile si din punct de vedere termic decat cele din aluminiu.

SUPORTUL MAGNETIC PE CARE SE FACE INREGISTRAREA

Indiferent de materialul din care sunt fabricate, discurile sunt acoperite cu un strat subtire dintr-o substanta cu proprietati magnetice, numita suport sau suport magnetic in care se pastreaza informatiile magnetice.

Cele mai raspandite tipuri de suport magnetic sunt:

• Suport magnetic pe baza de oxizi

• Suport de tip pelicular

Suport magnetic pe baza de oxizi