Inhibitori de Coroziune Organici pentru Cupru și Aliajele Sale

1. Introducere

Coroziunea electrochimică reprezintă atacul distructiv, exercitat asupra metalelor sau aliajelor de către mediul corosiv, prin intermediul unor reacţii electrochimice, care implică un transfer de ioni şi electroni la interfaţa conductor electronic/conductor ionic, sub influenţa unei diferenţe de potenţial electric, ce există între faze.

Problemele coroziunii şi ale protecţiei anticorozive au devenit în ultima vreme un domeniu important şi se doreşte prevenirea acestui fenomen prin diverse procedee de protecţiei. Cea mai rapidă dezvoltare o cunoaşte metodă de protecţie anticorozivă cu ajutorul inhibitorilor.

Fenomenul de inhibare a proceselor de coroziune constă în modificarea posibilităţii de interacţiune între mediul corosiv şi suprafaţa metalului cu care se găseşte în contact, prin crearea unei bariere sau prin consolidarea unui film deja existent pe suprafaţa metalică şi poate avea drept consecinţă producerea stării pasive a metalului faţă de mediul respective.

Inhibitorii pot fi folosiţi pentru medii lichide, gazoase (inhibitori volatili), medii solide sau semilichide (inhibitori în pelicule de lacuri şi vopsele). Ei pot reduce sau sista procesul de coroziune prin modificarea suprafeţelor metalelor în contact cu un mediu agresiv şi că o consecinţă a acesteia, deplasarea potenţialelor reacţiei anodice şi catodice, prin schimbarea naturii produşilor de coroziune dar şi prin schimbarea valorii rezistenţei electrolitului. Numărul de compuşi chimici folosiţi ca inhibitori de coroziune este extrem de mare, fiecare clasă de substanţă prezentând specificitate în funcţie de metalul ce trebuie protejat, de mediul corosiv şi de condiţiile de lucru.

În ultimii ani s-au făcut progrese deosebit de importante în legătură cu precizarea corelaţiei dintre clasă şi tipul de inhibitor de coroziune, metal, mediu, condiţii, precum şi în legătură cu mecanismul protecţiei anticorozive prin inhibitori. Inhibitorii de coroziune acţionează asupra unui număr mare de metale dar în mod special asupra aliajelor de fier, zinc, dar şi de cupru, acestea fiind cele mai des folosite ca materiale de construcţie a utilajelor şi instalaţiilor industriale. Aceştia se mai utilizează pentru protecţia utilajului în contact cu apele naturale, la decaparea pieselor de oţel în industria petrolieră şi în rafinării precum şi pentru protecţia temporară împotriva coroziunii, în timpul depozitarii sau transportului.

2. Inhibitori de coroziune pentru cupru si aliajele sale

Posibilitatea de prevenire a coroziunii cuprului a atras atât de mulți cercetători până în prezent, şi au fost investigaţi numeroşi inhibitori. Printre aceştia sunt inhibitori anorganici, dar într-un număr mult mai mare, există compuși organici și derivații lor, cum ar fi azoli, amine, aminoacizi și multe altele. Se observă faptul că, prezența unor heteroatomi, cum ar fi azot, sulf, fosfor în molecula compusului organic îmbunătățește acțiunea sa ca inhibitor de coroziune a cuprului. Acest lucru se explică prin prezenţa unui orbital d vacant în ionii de cupru care formează legături coordinative cu atomii capabili să doneze electroni.