Cuprins
- Capitolul I. Tema de proiectare 3
- Capitolul II. Memoriu tehnic 5
- Capitolul III. Tehnologia fabricaţiei 7
- III.1. Prezentare, structură, proprietăţi şi domenii de utilizare 8
- III.1.1. Scurt istoric 8
- III.1.2. Structura chimică a poli(clorurii de vinil) 9
- III.1.3. Proprietăţi fizice şi chimice ale poli(clorurii de vinil) 17
- III.1.4. Prevederi STAS privind poli(clorura de vinil) 25
- III.1.5. Domenii de utilizare 29
- III.2. Variante tehnologice de realizare ale poli(clorurii de vinil) 32
- III.3. Alegerea variantei optime 37
- III.4. Descrierea procesului tehnologic adoptat 38
- III.4.1. Caracteristicile materiilor prime, intermediari şi auxiliari 38
- III.4.2. Consideraţii teoretice asupra procesului adoptat 43
- III.4.3. Influenţa unor factori asupra procesului 46
- III.4.4. Descrierea detaliată pe faze de fabricaţie a procesului adoptat 49
- III.4.5. Controlul, reglarea şi automatizarea procesului tehnologic adoptat 51
- III.5. Bilanţ de materiale 56
- III.6. Consumuri specifice şi anuale 60
- III.7. Produse secundare. Reciclare. Probleme legate de poluarea mediului 60
- Capitolul IV. Măsuri de protecţia muncii şi prevenire a incendiilor 62
- Bibliografie 65
Extras din proiect
Planşe desenate: Schema tehnologică de obţinere a poli(clorurii de vinil).
Cap I. Tema de proiectare
Să se proiecteze o instalaţie de obţinere a poli(clorurii de vinil) în suspensie prin procedeu discontinuu cu o capacitate de producţie de 3400 tone/an
Cap II. Memoriu Tehnic
Locul ocupat de poli(clorura de vinil) (PVC) în industria chimică
mondială de polimeri îşi are explicaţia în faptul că acest material plastic prezintă o gama largă de posibilitaţi de prelucrare şi utilizare la un pretâţ de cost competitiv La aceste caracteristici se adaugă în mod favorabil faptul că gama produselor fiind largă şi în continuă creştere , PVC satisface un număr crescând de noi necesităţi , anterior ocupate de materiale tradiţionale sau alte materiale plastice De asemenea , materialele plastice fiind uşoare , rezistente şi necesitând o prelucrare mai uşoară , permite introducerea celor mai moderne mijloace de producţie , asigură un colorit deosebit şi o prezentare dintre cele mai atractive , posedă însuşiri care corespund celor mai exigente cerinţe
Lucrarea de faţă are ca scop , proiectarea unei instalaţii de obţinere a poli(clorurii de vinil) în suspensie prin procedeu discontinuu cu o capacitate de producţie de 3400 tone/an
In ceea ce priveşte obţinerea PVC se foloseşte ca materie primă clorura de vinil, se cunosc 4 tipuri de tehnologii de polimerizare a clorurii de vinil , ca monomer de plecare , şi anume : polimerizarea în masă , în soluţie , în emulsie şi în suspensie
Am ales ca tehnologie de obtinere a PVC , polimerizarea în suspensie
a clorurii de vinil , datorită numeroaselor avantaje pe care le prezintă această tehnologie.
Acest procedeu se pretează la o înaltă automatizare şi este deosebit de flexibil în exploatare
Primul capitol este destinat temei de proiectare , iar cel de-al doilea
capitol -memoriu tehnic- prezintă pe scurt , obiectul proiectului În capitolul III este prezentată tehnologia fabricaţiei, structura chimică, proprietăţile fizice şi chimice ale produsului, domeniile de utilizare.
Bilanţul de materiale s-a calculat pe baza schemei bloc, a productivităţii impuse şi
a pierderilor care au loc la fiecare utilaj.
Transportul şi însilozarea granulelor se realizeaza cu instalatii automate actionate pneumatic sau mecanic.
Utilitaţile care se utilizează în procesul tehnologic sunt :
- energia electrică
- apa
- aerul comprimat
Sunt prezentate cateva din principalele norme de protecţie a muncii , generale şi
specifice procesului tehnologic , precum şi reguli de prevenire şi stingere a incendiilor
Cap III. Tehnologia fabricaţiei
III.1. Prezentare, structură, proprietaţi şi domenii de utilizare
III.1.1. Scurt istoric
Poli(clorura de vinil) este unul din cele mai importante materiale plastice, ocupând locul II în ceea ce priveste tonajul după polietilenă. Se obţine prin polimerizarea clorurii de vinil prin toate procedeele cunoscute: polimerizarea în bloc, suspensie, emulsie şi soluţie, la nivel industrial aplicându-se numai primele trei.
Prima observaţie privind capacitatea de polimerizare a clorurii de vinil este atribuită lui H. V. Regnault şi datează din anul 1838. În anul 1912 clorura de vinil a fost obţinută de F. Klatte prin adiţia acidului clorhidric la acetilenă, procedeu care a căpătat o importanţă deosebită pentru obţinerea acestui monomer pe cale industrială.
Între anii 1912-1914, cercetatorul rus I. I. Ostromislenski, lucrând la problema cauciucurilor sintetice, a încercat sa folosească în acest scop polimeri de clorură de vinil. Polimerii obţinuti cu mijloace din această epocă nu au dus la rezultate satisfacatoare la utilizarea lor in locul cauciucului, dar s-au reluat cu această ocazie cercetarile care au dus la dezvoltarea ulterioară a fabricării acestor polimeri pentru mase plastice.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Obtinerea PoliClorurii de Vinil prin Procedeu in Suspensie.docx
- Plansa PVC-S 3400.dwg