Studiu Bibliografic Privind Valorificarea Cromului

PARTEA I

STUDIU BIBLIOGRAFIC PRIVIND VALORIFICAREA CROMULUI DIN APELE REZIDUALE DIN INDUSTRIA PIELĂRIEI PRIN ÎNGHEŢARE

1. RĂSPÂNDIREA CROMULUI ÎN NATURĂ

1.1. CROMUL.CARACTERIZARE GENERALA

Cromul se găseşte în natură sub formă de cromit [1, 2] care este un oxid de fier bivalent şi oxid de crom trivalent, FeO•Cr2O3 sau FeCr2O4. Cromul se mai poate găsi în proporţie mică în mineralele de aluminiu (alumocronitul) şi în unii silicaţi. O importanţă deosebită ca mineral de crom o are şi crocoita, acesta fiind cromatul de plumb PbCrO4.

Cromul a fost descoperit în anul 1775 în munţii Urali de către Pallos, care denumeşte mineralul de culoare roşie-portocalie, crocoit. Mai târziu, în 1797, Vanquelin separă prin tratare cu acizi minerali [3, 4] un compus roşu (denumit iniţial plumb roşu, apoi acid cromic), care prin topire cu borax dă o coloraţie verde.

Prin încălzirea puternică a acidului cromic cu cărbune într-un creuzet de grafit s-a obţinut un nou metal sub formă de pulbere cenuşie denumit crom. Această denumire provine din grecescul “chroma”, care înseamnă culoare, deoarece combinaţiile acestui element sunt colorate.

Cromul este un element destul de răspândit în univers [2, 3] sub formă de combinaţii în diverse minerale. Conţinutul cromului în scoarţa Pământului este de 3,3•10-3 % grav (indice Clark). Prezenţa cromului a fost pusă în evidenţă pe bază spectrală într-un număr mare de stele, în Soare şi meteoriţi. Adesea cromul însoţeşte fierul sau înlocuieşte aluminiul, fierul trivalent, etc. din diferite minerale.

2. PROPRIETĂŢI FIZICO-CHIMICE ALE CROMULUI

2.1. PROPRIETĂŢI FIZICE

Cromul este un metal alb-cenuşiu, cu densitatea 7,2 şi o temperatură de topire de 1830 0C. El există în două forme cristaline, una cubică centrată în spaţiu numită

- Cr şi una hexagonală cu aranjament compact numită -Cr. S-a indicat de asemenea [1, 4] existenţa unei a treia modificaţii a cromului -Cr, având 58 de atomi în celula elementară, însă cea mai stabilă formă rămâne -Cr, întrucât şi forma -Cr trece cu timpul în -Cr.

2.2. PROPRIETĂŢI CHIMICE

La temperatura obişnuită, cromul [2, 3] este stabil în aer şi în apă. El se dizolvă în acid clorhidric şi în acid sulfuric diluat. Acidul azotic diluat şi concentrat, acidul sulfuric concentrat şi apa regală pasivează cromul. Această proprietate se manifestă prin formarea unei pelicule subţiri, incolore de oxid de crom. Până în prezent nu există date precise cu privire la formarea unor combinaţii chimice între crom şi hidrogen, care să corespundă unei anumite formule, deşi sunt indicaţii că unui gram de crom obţinut prin metoda electrolitică cu un conţinut de 400 cm3 hidrogen într-un gram metal, i se poate atribui formula unei hidruri CrH2. Cromul incandescent reacţionează cu vaporii de apă conform ecuaţiei.

2Cr + 3H2O Cr2O3 + 3H2

2.3. PROPRIETĂŢI FIZIOLOGICE ALE CROMULUI

Cromul metalic nu prezintă toxicitate, însă sărurile de crom trivalent şi hexavalent sunt toxice [4] pentru om, plante şi animale. Doza toxica pentru plante variază în funcţie de pH-ul solului. Sărurile de crom trivalent pot prezenta proprietăţi bactericide.

Acidul cromic, cromaţii şi bicromaţii sunt solubili în sucul gastric, fiind astfel toxici pentru oameni şi animale provocând dermatoze, laringite, tulburări gastrice, leziuni hepatice. Ca antidot pentru intoxicaţiile produse de compuşii cromului, se utilizează B.A.L. (dimercapto-2,3-propanol), tiosulfat de sodium, sulfatiazol, sulfanilamidă etc.