Vitamine Hidrosolubile

Argument

Apa, aerul si solul constituienti ai biosferei sunt cunoscuti sub denumirea de factori de mediu.

Cunoasterea conditiilor de viata din cadrul fiecarui factor de mediu conduce la o protectie eficienta a mediului.Pentru aceasta este necesar sa se cunoasca sursele de poluare, respective poluantii, modul de dispersie a poluantilor, efectele poluantilor asupra mediului si masurile de prevenire si combatere a poluarii factorilor de mediu pentru a crea conditii propice vietii pe pamant.

Obiectivele acestui proiect urmaresc constientizarea de catre elevi a locului si rolului lor in natura, formarea de deprinderi si atitudini de respect si responsabilitate fata de resursele naturale in vederea protejarii si conservarii mediului inconjurator. Poluarea apei reprezinta modificarea proprietatilor apei ca urmare a activitatilor umane.

Dezvoltarea economica si sociala din ultima vreme impune luarea unor masuri sistematice pentru impedicarea urmarilor daunatoare ale exploatarii nerationale a solului si subsolului, pentru protectia apelor, aerului, faunei si florei si la noi in tara. Deşi în ultimii 20 de ani au fost alocate fonduri pentru instalaţii antipoluante, ajungându-se în prezent să funcţioneze peste 4900 de staţii de epurare a apei şi peste 15000 de instalaţii de purificare a gazelor evacuate din procesele tehnologice, contribuţia acestora la reducerea polurii mediului a fost insuficientă datorită:

- exploatării necorespunzătoare a instalaţiilor, lipsa pieselor de schimb, reducerea cotelor de energie şi fiabilitatea redusă a unor utilaje;

- lipsa personalului calificat, ca şi retribuirea lui la un nivel minim faţă de alte ramuri, reprezintă o altă cauză care a contribuit la apariţia unor deficienţe majore în funcţionarea la parametrii proiectaţi a acestor instalaţii;

- dezvoltarea capacităţii de producţie fără asigurarea concomitentă a realizării instalaţiilor de epurare şi respectiv de purificare a gazelor nocive.

Ideea dezvoltarii durabilei, adica a acelui mod de a asigura necesitatile de tot felul ale societatii de astazi fara a afecta negative societatea de maine, a devenit fundamental poiliticilor de mediu in multe tari.

Pentru a putea folosi durabil tot ce ne ofera natura energie, materii prime, hrana - trebuie pe de o parte, sa intelegem cat de mare este capacitatea naturii de a reface ceea ce noi consumam, iar pe de alta parte, sa gasim acele mijloace prin care sa controlam, sa monitorizam in permanenta activitatile care pot modifica starea mediului.

A ocroti si imbunatatii mediul inconjurator pentru generatiile actuale si viitoare a devenit pentru umanitate un obiectiv primordial.

POLUAREA APEI

Resursele de apă şi calitatea lor

Apa este un factor indispensabil vieţii. De aceea, în jurul surselor de apă s-a dezvoltat o diversitate de biocenoze şi chiar civilizaţia umană a fost atrasă de aceste zone.

Conform datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, necesarul minim de apă pentru un om este de 5 l /zi, din care 1,5 - 2 l se consumă ca atare, iar restul se reţine din alimente, sau apare din metabolism. Necesarul fiziologic este de 2,5 - 3 l /zi, diferenţa până la 3 - 5 l / zi apărând din activităţi fizice şi datorită temperaturii ambiante. Totuşi, omul utilizează în medie, pe glob, 100 l apă / zi pentru operaţii de spălare, pregătirea hranei şi alte activităţi în gospodărie. Acest consum zilnic are valori diferite de la o regiune la alta, sau de la un continent la altul. De exemplu este de 3 l / zi în Africa şi de peste 1000 l / zi la New York. Consumul de apă a crescut în timp: 500 km3 în 1974 şi aproximativ 1400 km3 în anul 2000.

Resursele de apă

Resursele de apă sunt de 1,37 miliarde km3 , din care 97,2 % sunt localizate în mări şi oceane şi 2,7 % în apele subterane şi de suprafaţă. Apele de suprafaţă reprezintă doar 0,002 %. Din apele dulci, doar 1,44 % sunt lichide, restul fiind gheţari. Disponibilul de apă este de numai 20000 km3 , echivalent a 4 % din resursele de apă dulce, sau 1: 700000 din oceanul planetar. Resursele de apă sunt aşadar limitate, răspândite neuniform pe glob, iar prin poluare volumul lor devine şi mai redus.

România dispune de resurse sărace de apă, de 1700 t/ locuitor, în comparaţie cu media pe Europa de 4000 - 5000 t/ locuitor. Aceste resurse se caracterizează prin:

- răspândire inegală în teritoriu;

- aspect torenţial în majoritate, la munte şi deal;

- regim hidrologic instabil;

- provoacă inundaţii cu mare frecvenţă.

Apa potabilă este însă de bună calitate.

Consumatorii de apă sunt: industria, agricultura, consumul casnic, transportul, serviciile. Consumurile specifice de apă în industrie sunt diferite, de la domeniu la domeniu. De exemplu, 15 - 45 m3 / t fontă, 12 - 20 la oţel, 6 - 10 la carne, 10 - 20 la săpun, 100 - 150 la zahăr. In zootehnie, la adăpat taurine se consumă 50 - 60 l/ zi, la spălat grajduri 30 - 40, etc. Se apreciază că agricultura în general, nu mai restituie apa utilizată.

Pentru creşterea consumuluide apă sunt necesare următoarele măsuri tehnice şi economice:

- recircularea apelor în industrie;

- amenajarea complexă a bazinelor hidrografice, deci utilizarea în energetică, alte domenii industriale, irigaţii, agrement, piscicultură;

- amenajarea de lacuri pe cursurile mijlocii şi inferioare ale râurilor;

-corectarea unor cursuri de ape;

- gospodărirea economică a apelor.

Pentru rezolvarea contradicţiei: consum sporit de apă şi resurse limitate este absolut necesară şi protecţia apelor împotriva poluării, care altfel ar scoate din uz volume mari de apă.

De aceea sunt necesare:

- aplicarea legislaţiei pentru protecţia apelor;

- existenţa de staţii de poluare a apelor pentru toţi agenţii poluanţi;

- optimizarea amplasării obiectivelor care poluează, cu capacitatea râurilor receptoare de ape uzate;

- crearea de zone protejate.

Calitatea apelor

Calitatea apelor este stabilită prin standarde, datorită importanţei pe care o prezintă pentru siguranţa vieţii şi pentru desfăşurarea activităţilor economice. In România sunt în vigoare: STAS 1342 - 91 pentru calitatea apei potabile, STAS 4706 - 88 pentru apele de suprafaţă, STAS 9450 - 73 pentru apele necesare irigaţiilor, Norme de igienă pentru ştranduri organizate şi o serie de decrete, pentru precizări.

Calitatea apelor se exprimă prin indicatori, stabilizaţi şi calculaţi în urma unor analize efectuate atât la apele de suprafaţă, cât şi la cele subterane. La apele de suprafaţă se determină:

- indicatori organoleptici;

- suspensii;

- pH;

- CCO;

- oxigenul dizolvat;

- CBO;

- azotul total;

- analize biologice, toxicologice, bacteriologice, de radioactivitate, eutrofizare, etc.

La apele subterane se determină:

- pH-ul;

- reziduul fix;

- CCO.

In anumite situaţii se mai analizează din ape următoarele conţinuturi de substanţe: detergenţi, pesticide, metale neferoase, fenoli, hidrocarburi, clor, azotat, fluor, iod, fier, mangan, indicatori de eutrofizare, etc.

Indicatorii organoleptici sunt: culoarea apei, gustul şi mirosul.

Suspensiile din apă se determină după sedimentare şi se exprimă în ml/ l.

pH-ul reprezintă reacţia acidă, neutră, sau bazică a apei, deoarece:

pH = - log / H+/