Pigmenți anorganici colorați - galben de cadmiu

1. Pigmentul galben de cadmiu

1.1. Istoria galbenului de cadmiu

Este un galben strălucitor, un galben auriu. Este un pigment de origine anorganică (mineral şi sintetic). Este un pigment galben artificial creeat de chimistul german Friedrich Stromeyer în 1817, introdus în pictură în 1829, fiind utilizat şi în prezent şi disponibil în comerţ din 1835. Se obţine prin precipitarea soluţiei acide dintr-o sare de cadmiu cu o soluţie de sulfură alcalină – adică este o sulfură de cadmiu şi oxid de zinc. În natură există sub formă de mineral (greenockite) prezent în Scoţia, Boemia ( Germania ) şi Pennsylvania ( S.U.A.). Prezintă mai multe aspecte: clar, mediu, obscur. Tonalităţile variază de la galben citron la portocaliu (a se vedea portocaliul de cadmiu) la a doua etapă a preparării. Tonalitatea este în mod particular 100% luminoasă şi are o bună putere de acoperire şi este 100% rezistentă (calitatea galbenului citron este oricum mai sensibilă), se pretează a fi utilizată în toate tehnicile picturale (frescă, tempera, ulei, encaustică, acuarelă) cu cele mai bune rezultate în pictura în ulei. La U.V. rezultă verde. Prezintă tendinţă de degradare în amestec cu culori pe bază de plumb şi cu acidul clorhidric (HCl).

Varietăţile mai închise ca tonalitate de galben de cadmiu şi orange au fost cele mai permanente în timp ce despre varietăţile mai deschise se ştia că se decolorează prin expunerea la lumina naturală (a soarelui). Toate culorile de cadmiu erau strălucitoare şi nuanţele mai închise aveau cea mai mare putere ca tonalitate. Field susţinea că cele mai bune culori de cadmiu erau cele produse fără un exces de sulf (S) şi că permanenţa unui pigment pe bază de cadmiu făcut cu grijă se îmbunătăţeşte atunci când se amesteca cu alb de plumb folosind numai un cuţit de fildeş. Se foloseau atât în ulei cât şi în encaustică dar nu puteau fi amestecaţi cu pigmenţi pe bază de cupru (Cu).

1.2. Descrierea pigmentului

Sulfatul de cadmiu poate fi obţinut în diferite nuanţe începând de la un galben foarte deschis până la un orange închis. Are o foarte mare putere de acoperire şi permanenţă (durabilitate) bună.

2.Denumirile galbenului de cadmiu

2.1.Nume alternative: galben auriu şi galben strălucitor

2.2. Denumiri în alte limbi:

-engleză: cadmium yellow

-franceză: jaune de cadmium

-germană: cadmiumgelb

-italiană: giallo de cadmio

2.3. Sursa galbenului de cadmiu o constituie mineralele cunoscute sub denumirile: greenockite şi hawleyite.

Greenockite Hawleyite

Greenockite este un mineral de cadmiu rar, constituit din sulfura de cadmiu, CdS, in forma cristalina. Formeaza cristale hexagonale cu structura wurtzite (dupa numele chimistului francez Charles-Adolphe Wurtz). Duritatea Mohr este intre 3 si 3.5 iar greutatea specifica intre 4.5 si 5. A fost pentru prima oara descoperit si recunoscut in localitatea Greenock din Scotia, in 1840.

Hawleyite este un mineral sulfura rar, din clasa Sphalerite (ZnS), dimorf si usor de confundat cu Greenockite. Din punct de vedere chimic este o sulfura de cadmiu, CdS. A fost descoperit in 1955 si numit in onoarea minerologului Dr. James Edwin (Ed) Hawley PhD (1897 - 1965), profesor la Queen's University, in Ontario, Canada.

Hawleyite Sphalerite

2.4.Originea cuvântului

Denumirea de galben de cadmiu vine din limba latină: cadmia = zinc sau calamină, şi din limba greacă kadmeia = pământ cadmean, găsit pentru prima dată în apropierea Tebei, oraş fondat de prinţul fenician Cadmus.