Standardizarea și Certificarea în Domeniul Materialelor Plastice Degradabile

Abstract

Materialele plastice şi polimerii ecologici biodegradabili (EDPS) sunt un grup de materiale polimerice a căror număr şi aplicaţii cresc rapid, dar şi cantităţile utilizate. Evaluarea caracteristicilor lor cheie - degradarea, inclusiv în cele din urmă biodegradabilitatea ca ultima etapă, este ştiinţific şi tehnic, o problemă dificilă şi a dus la interpretări diferite în trecut. În scopul de a standardiza tehnicile şi criteriile, un număr de standarde au fost stabilite de organismele de standardizare diferite, care sunt, de asemenea, utilizate ca bază pentru sistemele de certificare. Un inventar la zi a creşterii rapide a standardizării este prezentat cu interpretarea de bază pentru a ghida un neexpert. O introducere de bază pentru a EDPS şi degradarea polimerilor se adaugă pentru claritate.

Cuvinte cheie: mase plastice şi polimeri ecologici biodegradabili; biodegradare; standardizare; de certificare

1. introducere

Degradarea este o caracteristică de bază a polimerilor şi maselor plastice. Ea se bazează pe faptul că cele mai multe dintre aceste materiale sunt, de fapt, compuşi organici, care pot suferi oxidare fizică (termică şi radiativă), precum şi mecanică (forfecare, compresie) şi chimică (dizolvarea cu hidroliză care are un impact major) indusă de degradare. În timpul dezvoltării timpurii a polimerilor şi maselor plastice, degradarea a fost, în general, un proces nedorit pe care s-a încercat de a fi redus şi, eventual, evitat, în scopul de a garanta o durabilitate si o durată de viaţă mai lungă a materialelor plastice. În perioada recentă acest punct de vedere a fost oarecum integrat cu acceptarea şi promovarea degradării ca un atribut pozitiv a anumitor elemente din plastic şi materiale. Acesta este cazul materialelor şi produselor care au o durată de viaţă limitată în timpul în care ar trebui să îşi îndeplinească funcţia lor şi apoi să se degradeze în cele din urmă, iar apoi să sufere o mineralizare bio-indusă. Procesul de degradare poate avea loc prin intermediul unor factori abiotici sau biotici, cu toate acestea, de cele mai multe ori este vorba de o combinaţie a celor două. Ambele moduri de degradare pot fi cuprinse în degradarea din mediul înconjurător pe termen lung, de aceea este foarte corect de a utiliza termenul de: polimeri şi materiale plastice biodegradabile (EDPS). În timpul de faţă, EDPS şi-au găsit un număr tot mai mare de utilizări care se extind de la produse agricole şi de consum la implanturi medicale.

Această dezvoltare a generat o lungă discuţie profesională cu privire la definiţiile din EDPS, care au inclus problema procesului de degradare din punct de vedere fizico-chimic, cinetica de degradare şi soarta finală a produselor de degradare. Deoarece aceste probleme au implicaţii puternice asupra duratei de viaţă a elementelor din material plastic, a fost important să se pună de acord asupra unor standarde comune, care să distingă noţiunile de polimeri şi mase plastice degradabili de non-degradabili (stabili în mediu). Principalele organizaţii de standardizare, astfel, au dezvoltat standarde care acoperă în detaliu acest aspect mai mult sau mai puţin şi această practică s-a răspândit rapid in lume. Actualele eforturi în acest domeniu sunt direcţionate spre a acoperi întregul spectru de cazuri, astfel încât să se ia în considerare natura foarte variată a EDPS şi aplicaţiile lor foarte diferite. În plus, organizaţiile de standardizare lucrează pentru a armoniza standardele lor specifice, care ar putea servi mai bine şi de a răspunde la nevoile de astăzi ale pieţei globale.

Pe baza standardelor care acoperă EDPS au fost elaborate un număr de programe de certificare. Acestea sunt realizate de organizaţii independente, care testează un material sau un produs şi pe baza rezultatelor satisfăcătoare emit un certificat care garantează că acesta îndeplineşte cerinţele (prescripţiile) de un anumit standard. Scopul certificatelor este de a asigura utilizatorilor acestor materiale produse relevante de natura materialului (de exemplu, în cazul în care acesta poate fi compostat, depozitat, îngropat în sol sau pus în soluţii apoase). Datorită acestui rol important, certificatele sunt adesea însoţite de o etichetă, care pot fi introduse pe materiale polimerice certificate şi articole relevante din plastic. În prezent, o serie de programe de certificare de care răspund etichetele dacă sunt la locul lor, cele mai multe dintre ele sunt de un caracter naţional şi de importanţă, astfel încât armonizarea să poată caracteriza acest domeniu.

Complexitatea acestui domeniu, având în vedere caracterul său interdisciplinar, standardizarea şi fragmentarea de certificare, dezvoltarea rapidă şi implicaţiile grave comerciale fac adesea confuză problema pentru utilizatorii începători sau care nu sunt pe deplin implicaţi şi încrezători în domeniu. Această lucrare este destinată să facă lumină asupra unora dintre aspectele cele mai importante implicate în discuţie despre polimeri şi a degradarea materialelor plastice şi va oferi cititorului un extins material la zi despre standardele privind acest subiect.