Extras din proiect
Definitia sticlei
Prin sticla se inteleg toate solidele necristaline obtinute prin subracirea topiturilor indiferent de compozitia lor chimica si de domeniul de temperatura in care are loc rigidizarea;
Datorita maririi treptate a viscozitatii ele capata proprietatile mecanice ale corpurilor solide;
Procesul de trecere din stare lichida in stare vitroasa trebuie sa fie reversibil.[1]
SiO2 (silicea)
Cristalele de SiO2 se gasesc in natura in trei forme polimorfe, cea mai des intalnita fiind cuartul;
SiO2 este insolubil in apa, putin solubil in alcalii si solubil in hidracizi;
SiO2 pur are o coloratie alba;
Silicea are foarte multe intrebuintari. Este folosita ca umplutura la fabricarea vopselurilor si cauciucurilor; la obtinera sticlei obisnuite; in ceramica; in constructii; la fabricarea unor substante cum ar fi carbura de siliciu. Cuartul topit este silica amorfa pura. Se foloseste in special pentru dispozitivele chimice si optice.
Pentru ca are un coeficient termic de dilatare scazut, are o rezistenta foarte mare la schimbarile de temperatura si poate fi folosit in parti care sunt supuse atat la cald cat si la rece. Spre deosebire de sticla obisnuita, nu absoarbe lumina ultravioleta si infrarosie.[2]
Conținut arhivă zip
- Sticlele de SiO2.ppt