Transportul Acidului Picric

1. Introducere

Este cunoscut faptul că mediul înconjurător şi societatea umană suportă adesea acţiunea unor fenomene extreme periculoase cu origine diferită, naturală sau antropică, ce pot produce dereglări distructive şi brutale în anumite sisteme sau situaţii prestabilite.

Dintotdeauna societatea umană a fost nevoită să-şi asume anumite riscuri ca sa poată exista şi îmbunătăţi condiţiile de viaţă. Necesitatea identificării de noi resurse materiale şi energetice, ca şi nevoia lărgirii spaţiului de locuit, îl determină pe om să rişte, chiar dacă nu poate aprecia în întregime efectele ulterioare ale unor decizii.

După dicţionarul IDNDR, riscul reprezintă “numărul posibil de pierderi umane, persoane rănite, pagube asupra proprietăţilor şi întreruperi de activităţi economice în timpul unei perioade de referinţă şi într-o regiune dată, pentru un fenomen natural particular şi prin urmare este produsul dintre riscul specific şi elementele de risc”.

În accepţiunea noastră riscul reprezintă probabilitatea reală de expunere a mediului înconjurător şi a societăţii umane la acţiunea unui hazard de o anumită mărime, cu grave consecinţe, previzibil într-o anumită măsură. El presupune două laturi: pe de o parte, fenomenul fizic aşa cum este el şi posibilitatea de repetare a lui la scări şi cu efecte mult mai mari, iar pe de alta, potenţialul acestuia de a produce dezastre de diferite grade unor grupuri de oameni aflate într-un anumit stadiu de percepţie, de cunoaştere.

2. Istoric Acid Picric

Este printre primele substanţe explosive folosite din anii 1886, fiind numit Lyddit, Ekrasit, Shimose sau Melinit. Acidul este descoperit de chimistul francez Eugène Turpin (1848-1927). Cei mai vechi explozivi folosit de tehnica mlitară era acidul picric şi trinitrocrezolul, dezavantajul lor era faptul că corodau metalul granadei, din care cauză cămaşa interioară a granadelor era lăcuită. Acidul picric a intrat în istorie prin explozia de la Halifax (Canada) din 1917, explozie provocată prin coliziunea a două vapoare, una din ele transporta (35 t benzol, 63 t nitrat de celuloză, 2300 t acid picric şi 200 t TNT). Este considerată ca una dintre cele mai puternice explozii din istorie înaintea exploziilor nucleare. Utilizarea acidului picric pentru fabricarea vopselelor din cauza toxicităţii sale a fost sistată.

Explozia de la Halifax

Halifax (Nova Scotia) este un oraş de coastă în Canada, aici s-a întâmplat o catastrofă într-o zi de joi la data de 6 decembrie 1917. In incident a fost implicat nava franceză „Mont Blanc” care transporta material exploziv şi care a colizionat cu „Imo” o navă norvegiană care era destinat participării războilui din Belgia. In urma coliziunii pe nava franceză izbucneşte un incendiu urmat de o explozie, care cauzează moartea a cel puţin 1635 de persoane şi alte câteva mii vor fi rănite. Explozia a fost atât de puternică încât presiunea detonaţiei a declanşat un cutremur intens iar suflul exploziei a smuls din pământ copacii din apropiere, a îndoit şinele de cale ferată, determinând dărâmarea unor clădiri pe o rază de câteva sute de metri.Această explozie este una dintre cele mai puternice explozii din istorie cu excepţia exploziilor nucleare.

3.Date introductive despre acidul picric

3.1 Date chimice si fizice.

- Formula chimica: C6H3N3O7.

- Denumire chinica corecta: 2,4,6-Trinitrofenol.

- Masa moleculara: 229,11g/mol.

- Densitate: 1,763 g*cm-3.

- Volatilitatea: Presiunea vaporilor la temperatura camerei au o valoare mai putin de 1mm Hg.

- Solubilitatea: Greu solubil in apa si solubil in benzol si etanol.

- Descriere: Se prezinta sub forma de cristale galbene cu gust amar.

- Punct de topire: 122-1230C.

- Punct de fierbere: Nedefinit, explodeaza la 3000C.

- Stabilitate: In laborator acidul picric este folosit ca reactiv,el contine 10-15% apasi se poate afirma ca este relativ stabil.Acidul picric uscat poate exploda la o incalzire rapida sau la o aprindera insotita cu lovire.In prezenta bazelor.a ionului amoniu si in special a metalelor grele formeaza saruri care sunt mult mai sensibile la detonare decat acidul liber si care se comporta ca initiatori.Expunerea prelungita la lumina UV sub nitrogen se descompune.

- Reactivitate chimica: Gruparea fenolica este puternic ionizata in solutie apoasa ceea ce ne arata ca acidul picric este un acid tare.Daca tratam acidul picric cu clor sau clorat la o temperatura ridicata se formeaza cloropicrina( este foarte toxica) si cloranil. Prin aditia compusilor cu benzen sau hidrocarburi aromatice, si in contact cu metalele are o actiune agresiva formand picrate care sunt explozive