Uleiuri esențiale și acțiunea lor în organism

1. Caracteristici generale

Uleiurile esenţiale reprezintă esenţa plantei, substanţa cea mai preţioasă a acesteia. Ele se obţin din plante, prin stoarcere sau prin distilarea într-un alambic [1]. Uleiurile esnțiale mai poartă denumirea de uleiuri volatile sau eterice [5].

Uleiurile esențiale sunt extractele cele mai puternice și performante obținute din plante care conțin molecule aromatice volatile (uleiuri volatile) și nu trebuie confundate cu uleiurile vegetale [2]. Aceste uleiuri esențiale sunt utilizate la fabricarea parfumurilor, a produselor cosmetice, în industria alimentară și în tratamentele aromaterapiei. Aromaterapia este o ramură a medicinei alternative care susține că aromele uleiurilor esențiale au efecte curative [5].

Uleiurile esențiale se obțin din diferite părți ale plantei: flori, ramuri, frunze, lemn, rădăcini sau rășina secretată de anumiți arbori. Unele plante au o încărcătură foarte mare în uleiuri volatile, altele sunt mai puțin concentrate, fiind uneori necesare mii de kilograme de plantă pentru obținerea unui litru de ulei esențial [2].

De exemplu pentru obținerea unui litru de ulei esențial sunt necesare:

- 7 kg de Cuișoare

- 50 kg de Levănțică

- 150 kg de Lavandă veritabilă

- 1 tonă de Imortele de Italia

- 4 tone de petale de Trandafiri de Damasc

- 5-10 tone de Melisa

În funcție de această concentrație, de raritatea plantei sau dificultățile de cultivare/recoltare, cât și de proprietățile plantei, unele uleiuri esențiale 100% pure și naturale, sunt rare și foarte scumpe [2].

Din plantele care fac parte din aceeași familie, din aceeași specie sau chiar din părțile aceleași plante, se obțin uleiuri esențiale cu proprietăți diferite. De exemplu uleiul esențial de lavandă aspic, are proprietăți diferite față de uleiul esențial de lavandă veritabilă [2].

Pentru a testa puritatea uleiurilor esențiale turnați 2-3 picături de ulei esențial pe un prosop sau o cârpă. În cazul în care materialul textil a rămas pătat, uleiul nu ese pur [5].

2. Metode de obținere:

2.1. Stoarcerea

Când stoarcem o lămâie deasupra flăcării unei lumânări apare o jerbă de scântei. Acestea sunt picături de ulei esential. Stoarcerea uleiului conţinut în coaja citricelor se realizează printr-un procedeu mecanic [1].

2.2. Extragerea cu ajutorul solvenților

Este un procedeu folosit în parfumerie, solvenții putând antrena molecule pe care apa nu reușește să le extragă. Uleiurile esențiale obținute cu ajutorul solvenților nu sunt destinate aromaterapiei. Reziduurile de solvenți și alcoolii utilizați ulterior sunt responsabili de reacțiile alergice care apar la anumite persoane. Uleiurile extrase cu ajutorul solvenților nu conțin principii terapeutice, iar solvenții ar putea provoca grave dereglări dacă sunt aplicați sau ingerați [1].

2.3. Distilarea

Florile, frunzele sau tulpinile plantelor sunt aşezate într-un coş mare, plasat în cuva unui alambic pe care îl închidem ermetic. Dedesuptul coşului se încălzeşte apa, iar vaporii se pot împrăştia numai trecând prin coşul cu plante. Vaporii, care transportă uleiurile esenţiale, se condensează trecând printr-o serpentină scufundată într-un vas cu apă foarte rece şi cad sub formă de picături într-un recipient [1].

Fiind mult mai uşor decât apa, uleiul pluteşte la suprafaţă în recipientul în care ajunge lichidul din serpentină, dar apa este şi ea încărcată de substanţe active şi de esenţe florale hidrosolubile, de aceea trebuie recoltată cu grijă, constituind ceea ce se numeşte apă de flori [1].

Înţelegem acum de ce este atât de important să folosim plante netratate cu pesticide sau erbicide. Într-un litru de ulei esenţial de levănţică, pentru obţinerea căruia sunt necesare până la 200 kilograme de flori, am avea o concentraţie de produse chimice nocive egală cu concentraţia principiilor active. Aşadar vedem cât este de important să ne procurăm uleiuri esenţiale de calitate recunoscută şi verificabilă [1].