Analiza evoluției serviciilor în România în perioada 2009-2013

Sectorul serviciilor – generalități

Servicile nu au defeniție fixă dar majoritatea economiştilor le privesc ca un sistem de utilităţi, în care beneficiarul cumpără sau foloseşte nu un produs, ci o anumită utilitate, care-i conferă anumite avantaje ori satisfacţii, neconcretizate, în majoritatea cazurilor sub formă materială şi destinate satisfacerii unor nevoi personale sau sociale.

Philip Kotler, specialist în domeniul de marketing, concepe că „serviciul reprezintă orice activitate sau beneficiu pe care o parte o poate oferi alteia, care este, în general, intangibil, şi al cărei rezultat nu presupune dreptul de proprietate asupra unui bun material”.

O definiţie mai amplă este dată de Christian Gronroos : „un serviciu este o activitate sau un grup de activităţi mai mult sau mai puţin tangibile, care au de obicei loc în momentul interacţiunii dintre cumpărător şi prestator”. Această definiţie precizează pe lângă „nematerialitatea” serviciilor şi importanţa hotărâtoare a relaţiei cumpărător-prestator, care este de cele mai multe ori decisivă în prestarea serviciului.

Mult timp, importanța activităților de servicii nu a fost recunoscută, serviciile fiind neglijate de economiști și încadrate, în sfera neproductivă.

Experiența țărilor dezvoltate arată că sectorul serviciilor este uzual, mai mult de atât, demonstrează chiar că este o premisă care a dus la dezvoltarea economică. În acest sens, putem specifica câteva exemple precum: un sistem bancar eficient, un sector corespunzator dezvoltat de transporturi, telecomunicațiile, serviciile de asigurare și administrația publică eficiente etc. Acestea sunt atribute esențiale fără de care nu ar fi posibilă înfăptuirea unui proces de creștere economică internă și pentru participarea la comerțul Internațional.

Actualitatea temei

În prezent, serviciile au devenit un sector important al economiei mondiale, în continuă creştere, înglobând cea mai mare parte a producţiei şi forţei de muncă în majoritatea ţărilor industrializate.

După neglijarea pentru aproape 50 de ani – în timpul dictaturii comuniste - a dimensiunii serviciilor în contextul dezvoltării economice, România se confruntă în prezent cu realitatea expansiunii activităților de servicii - atat pe plan extern, cât și pe plan intern – în cadrul procesului de cristalizare a unei structuri macroeconomice moderne. În cadrul acestui nou model de dezvoltare economica, sectorul serviciilor ocupă deja, un loc predominant.

Trebuie să menționăm că, însuși sistemul economic excesiv centralizat care a dominat până în anul 1990 în România, nu a permis promovarea dezvoltării serviciilor. Inexistența proprietății private, mediul neconcurențial, puternicele poziții de monopol deținute de întreprinderile de stat, absența spiritului antreprenorial, izolarea față de piețele internaționale reprezintă doar câteva dintre cauzele subdezvoltarii sectorului terțiar - respectiv a îngrădirii posibilităților de dezvoltare a acestuia Bazându-ne pe aceste considerente, putem aprecia ca România a debutat în perioada de tranziție cu un grav dezavantaj determinat de subdezvoltarea sectorului sau de servicii și, implicit, de poziția inferioară față de celelalte țări europene aflate în curs de tranziție. Datele statistice disponibile sunt deosebit de sugestive în acest sens, evidențiind nu numai decalajul semnificativ existent între structura macroeconomică a României și cea a țărilor dezvoltate, ci și rămânerea în urmă a țării noastre în raport cu celelalte țări europene în curs de dezvoltare.Pentru a explica aceasta stare de fapt, consideram ca următorii factori au avut un rol semnificativ în producerea decalajului notabil existent în privința nivelului de dezvoltare dintre România și celelalte țări europene:

1. menținerea pentru o perioadă mult mai îndelungată de timp a economiei centralizate și a dictaturii politice, în România, comparativ cu celelalte economii europene în tranziție;

2. manifestarea mult mai pregnantă a lipsei de spirit antreprenorial și de capacități manageriale, în raport cu tarile foste socialiste;

3. absența încercarilor anterioare de implementare a reformei în economia națională.

Pentru evaluarea dimensiunilor sectorului de servicii, la nivel macroeconomic, sunt utilizați o serie de indicatori care exprimă atât mărimea și ponderea resurselor atrase în acest sector, cât și volumul și contribuția efectelor produse de activitățile de servicii la propulsarea economică și socială de ansamblu.

Prin intermediul unei analize pertinente a dimensiunilor și interdependențelor sectorului de servicii în economia și societatea românească, se poate evalua stadiul actual al realizarilor acestui sector și se pot formula strategii eficiente pentru dezvoltarea lui de perspectivă.