Comerțul electronic - prezent și perspective

CAPITOLUL I

COMERŢUL ELECTRONIC.PREZENT ŞI PERSPECTIVE

Comerţul electronic (E - Commerce), în concepţia Organizaţiei Economice de Cooperare şi Dezvoltare (OECD), reprezintă desfaşurarea unei afaceri prin intermediul reţelei Internet, vânzarea de bunuri şi servicii având loc offline sau online

1.1.Istoricul comertului electronic

Comertul Electronic dateaza din deceniul 8 al secolului XX. Inca din 1968 a fost realizat primul standard EDI (Electronic Data Interchange) pentru transmiterea mesajelor structurate în industria transporturilor din SUA. Apariţia primului computer cu o interfaţă de procesare a mesajelor ce a avut loc la 1 septembrie 1969 poate fi considerată un eveniment istoric, ce urma să-şi lase amprenta asupra întregii lumi.Tot în acest an putem vorbi de începutul a ceea ce noi numim astăzi Internet, deoarece în această perioadă s-a realizat comunicarea între 2 persoane aflate la distanţă prin intermediul Internetului. Descoperirea Internetului reprezintă un moment important în istorie putând fi asemănat cu Revoluţia Industrială. Acesta a avut o evoluţie neaşteptată, iar numărul calculatoarelor conectate la Internet în anii 2000 a depăşit cu mult orice previziune. Dacă între 1990-1996 numărul calculatoarelor conectate era mai mic de 2 mil, în anul 2000 numărul calculatoarelor conectate la Internet atingea nivelul de 12 mil utilizatori, fiind vizibilă această evoluţie ascendentă a Internetului.

Deşi prima legătură la Internet a avut loc în urmă cu 40 de ani în România putem vorbi de internet doar de 16 ani. Astfel în 1992 apare primul nod românesc care realizează legatura internaţională cu EARN (European Academic Research Network) prin Universitatea din Viena Cu un an mai tarziu nodul asigura conectivitatea completă la Internet , ICI fiind prima entitate din România conectată la Internet. România este astfel cuplată oficial la Internet, domeniul „ro” fiind recunoscut la nivel international de către Internet Asignement Numbers Authority. Cu toate astea în România Internetul s-a impus mai greu datorită lipsei calculatoarelor şi echipamentelor de comunicaţie, dar există şi un aspect pozititv, şi anume faptul că penetrarea Internetului în România a atins 16% în anul 2003, înregistrandu-se o creşte de 8 ori faţă de anul 1998.

Internetul poate fi considerat şi un mediu de afaceri deoarece interfeţele lui în diferite domenii de activitate sunt din ce în ce ma i intense, oferind noi valenţe modului de desfăşurare a afacerilor.Această evoluţie a afacerilor electronice are o influenţă semnificativă şi asupra comerţului, dând naştere unei forme moderne de afaceri denumită: comerţ electronic. Dezvoltarea simultană a telecomunicaţiilor şi utilizării calculatoarelor a făcut posibilă crearea unor tehnologii specifice care vor influenţa esenţial activităţile economico-sociale, mai ales prin dezvoltarea extensivă a comerţului electronic. Internetul măreşte câmpul de acţiune a comercianţilor şi înlătură barierele de intrare în el, chiar şi pentru întreprinderile mici şi mijlocii. Cantitatea de produse şi servicii pusă la dispoziţia clienţilor este din ce în ce mai mare, acestea putând satisface cât mai bine doleanţele clienţilor. Această nouă tehnologie susţine pe cei ce doresc să-şi extindă sfera de acţiune în afara graniţelor, acţionând într-un mediu electronic şi având la dispoziţie soluţii rapide, care îi feresc de izolarea zonală sau naţională.

Privit în ansamblu comerţul electronic descrie activitatea de vânzare şi cumpărare sau schimb de produse, servicii, informaţii, utilizând reţelele de calculatoare conectate la Internet. Însă totodata activitatea e-commerce reprezintă: furnizarea de informaţii, produse, servicii, plăţi, utilizând linii telefonice, reţele de calculatoare sau alte mijloace electronice, reprezintă o aplicaţie tehnologică îndreptată spre automatizarea proceselor de afceri. Această activitate este privită ca un instrument care se adresează dorinţelor societăţilor, consumatorilor şi managementului în vederea reducerii costurilor şi creşterii calităţii bunurilor şi a vitezei de servire, având capacitatea de a cumpăra şi a vinde produsele şi informaţiile pe Internet sau utilizând alte servicii on-line.

Comerţul electronic poate fi găsit sub mai multe forme, în funcţie de gradul de transpunere în format digital (electronic) a elementelor sale de lucru: produsul (serviciul) vândut; procesul; agentul de predare (sau intermediarul). Fiecare dintre cele trei elemente pot exista fie în formă fizică, fie digital.

Corespunzător acestui mod de abordare, rezultă trei forme principale de comerţ electronic: tradiţional-conţine doar elemente în formă fizică; electronic mixt – conţine elemente digitale şi cel puţin un element fizic; electronic pur – conţine toate cele trei elemente în formă digitală. E-commerce presupune mai mult decât existenţa unui site Web, putând să includă home banking, cumpărături on-line din magazine şi mall-uri virtuale, cumpărături de acţiuni, căutari de job-uri, achiziţii prin licitaţii, colaborări electronice în cercetare, dezvoltare de proiecte, etc. Aceste aplicaţii ale comerţului electronic necesită susţinere informaţională, sisteme şi infrastructuri organizaţionale