Dinamica Ofertei Instituțiilor de Învățământ Superior Economic

Introducere

Interesul pentru oferta educaţională în domeniul învăţământului superior în general şi pentru învăţământul economic în special se manifestă în principal de către clienţii serviciilor educaţionale. Problematica acestui proiect se referă la prezentarea acestei oferte din mai multe puncte de vedere. Prima abordare se referă la tratarea ofertei din perspectiva elementelor componente ale acesteia: ofertanţi, produse oferite, preţuri, costuri sau caracteristici ale produselor. Prin produs (al universităţii) se înţelege competenţa culturală, ca rezultat al competenţelor profesionale şi sociale dobândite de absolvenţii universităţii. Evident că oferta trebuie gândită în sensul de produs, serviciu, performanţă şi calitate ale fiecărui prestator (universităţi din întreaga lume). Cea de a doua abordare se referă la persoanele interesate de această ofertă educaţională pe plan mondial, iar aceste persoane sunt clienţii universităţilor.

Oferta educaţională se caracterizează prin preţ, costuri ale serviciilor de educaţie şi caracteristicile produsului oferit, luând în considerare atât nivelul performanţelor fiecărei universităţi în contextul internaţional, cât şi modificările structurale care se desfăşoară ca urmare a reformelor impuse de Procesul de la Bologna şi Declaraţia de la Lisabona.

Prezentarea succintă a diferitelor criterii care stau la baza aprecierii ofertei educaţionale în domeniul economic pe plan mondial constituie subiectul acestei lucrări.

Tema proiectului se referă la oferta din învăţământul superior economic pe plan internaţional. Alegerea acestei teme a avut la bază ideea caracterizării contextului actual al învăţământului superior economic, schimbările care au loc în acest domeniu şi factorii generatori ai acestor modificări apărute ca urmare a reformelor aplicate în învăţământul superior la nivel internaţional.

Scopul lucrării este acela de a cerceta oferta educaţională pe plan internaţional în contextul implementării reformei Procesului de la Bologna, din punct de vedere al caracteristicilor ofertei în domeniul economic în diferite regiuni si state ale lumii referitoare la disciplinele care se regăsesc cu regularitate în planurile de învăţământ, criterii comune care stau la baza ierarhizării universităţilor pe plan mondial, rata de angajare a absolvenţilor de studii superioare, media câştigului unui absolvent în diferite ţări.

1 Învăţământul superior economic – tendinţe pe plan internaţional

1.1. Procesul de la Bologna şi învăţământul superior economic din Europa

În mai 1998, miniştrii educaţiei din Franţa, Germania, Italia şi Marea Britanie constatau prin Declaraţia de la Sorbona că:

„Ne confruntăm cu o perioadă de schimbări majore în domeniul educaţiei şi al condiţiilor de muncă, cu o diversificare a parcursului carierelor profesionale, în care educaţia şi formarea profesională de-a lungul vieţii devin o obligaţie clară pentru fiecare persoană.

O zonă europaeană deschisă a învăţământului superior aduce cu sine o mulţime de avantaje, în condiţiile respectării diversităţii, dar presupune eforturi continue în vederea înlăturării barierelor pentru dezvoltarea unei reţele de învăţământ care să stimuleze mobilitatea şi o cooperare cât mai strânsă.”

În contextul globalizării concurenţei pe toate pieţele, Consiliul European de la Lisabona (martie 2000) a stabilit ca ţintă strategică pentru Europa de e deveni până în 2010 „cea mai competitivă şi dinamică economie a cunoaşterii din lume, capabilă de o creştere economică durabilă, cu mai multe şi mai bune locuri de muncă, cu o coeziune socială sporită” şi a invitat miniştrii educaţiei să identifice obiective comune concrete pentru sistemele naţionale de învăţământ ale statelor membre, întrucât educaţia şi formarea profesională de calitate a cetăţenilor se constituie din această perspectivă într-o prioritate politică de prim rang pentru toate statele europene.

În îndeplinirea acestui deziderat, universităţilor europene le revine un rol cu totul deosebit. Ele au avut, au şi vor avea o influenţă hotărâtoare în dezvoltarea dimensiunii europene a societăţii contemporane, ca urmare a specificităţii funcţiilor lor normative, inovative, politice, culturale şi de mobilitate profesională.

În înţelesul comun, procesul Bologna (concept folosit pentru a cuprinde preocupările de aplicare a Declaraţiei de la Bologna din 19 iunie 1999, dar şi precizările şi completările de natură operaţională apărute în cadrul reuniunilor de la Praga din 2001 şi Berlin din 2003) constă în operaţionalizarea unui set de obiective specifice, care marchează o reală cotitură în dezvoltarea învăţământului superior european: